Rezervația Naturală Groapa Ruginoasă – Valea Seacă este o altă destinație-fenomen de pe plaiul bihorean și al țării. Mai este considerată „Micul Canion al României”, datorită formei de relief unică pe teritoriul european.

Aparține de Parcul Natural Apuseni și se află în Munții Bătrâna. Se întinde pe aproximativ 20 de hectare, fiind o prăpastie imensă de roșu și galben, de parcă ar fi avut loc o explozie de ketchup cu muștar.

În apropiere se află Stațiunea Vârtop, unde este un traseu ce te ajută să ajungi aici cu ușurință. Poate fi vizitată în orice sezon al anului, dar intensitatea culorilor este mai accentuată în anotimpurile calde.

Forma actuală este rezultatul a multor ani de eroziune, care încă mai este activă și râpa se adâncește pe zi ce trece.

Rezervația Naturală Groapa Ruginoasă este unul din locurile preferate alea turiștilor din Bihor.

Stațiunea Băile 1 Mai este situată în județul Bihor, la numai 2 km de Băile Felix și 4 km de Oradea, între satele Rontau și Haieu. A purtat și numele de Băile Episcopiei și e cunoscută pentru apele minerale și nămolul sapropelic tămăduitoare.

Varietatea de ape minerale termale cu debit ridicat constituie principalul factor terapeutic al zonei. Apele bicarbonatate, sulfatate, calcice, oligominerale sunt indicate pentru tratarea unei game largi de afecțiuni.

Primele tratamente care se făceau erau cu nămolul extras de pe fundul albiei pârâului Peta și din jurul izvoarelor termale. Acesta era aplicat direct pe parțile dureroase ale corpului și asa s-a descoperit efectul de vindecare și ameliorare a bolilor reumatice.

Cele două stațiuni balneo, Băile Felix și Băile 1 Mai, sunt învecinate, distanța dintre acestea, de numai doi kilometri, “obligându-i” pe turiștii din zonă să dea o raită prin împrejurimi pentru a descoperi potențialul zonei.

Ca și surata sa, Stațiunea Băile 1 Mai, devine o atracție pentru turiștii români și străini, atât prin prisma calităților balneo, și amintim în primul rând apa a cărei temperatură atinge lejer 30°C și ștrandul cu valuri, al cărui sistem funcționează din anul 1835, cât și atracțiile din județul Bihor.

Fiind situată la o adâncime de peste 170 metri, Peștera Vântului este cunoscută în tara noastră ca fiind cea mai mare peșteră din tara. Peștera Vântului se afla situată în Munții Pădurea Craiului, chiar în apropierea localității Șuncuiuș.

Cu toate ca este de o frumusețe rară, Peștera Vântului este închisă în prezent, fiind destinata cercetărilor științifice. Cu alte cuvinte, oricât de mult ți-ai dori sa pășești în interiorul sau, autoritățile iți vor interzice un asemenea itinerariu, punând mai presus de orice descoperirile geografice.

Inițial, Peștera a fost descoperită de Bagameri Bela, fiind pentru prima dată explorată în anul 1957. Frumusețea peșterii este de-a dreptul cutremurătoare. Odată ce ai pășit înlăuntrul ei nu ai cum sa nu admiri ceea ce a făurit natura cu atâta ușurință, coridoarele, dar și unicatele prezente aici.

Asa cum aminteam, dimensiunea ei este una destul de mare, fiind amplasată pe o lungime de 50 kilometri. Într-un cuvânt, aici vei putea remarca tot ceea ce se poate vedea într-o peșteră, fiind cea mai complexa formațiune de acest fel din tara.

Peștera Unguru Mare se afla în județul Bihor, pe versantul nordic al munților Pădurea Craiului pe malul stâng al răului Crișul Repede pe teritoriul comunei Șuncuiuș. Peștera impresionează prin măreția și frumusețea spațiului subteran, 27 de metri înălțime și 24 lățime.

Ultima și cea mai importantă descoperire din peștera Unguru Mare este constituită de necropola din galeria finală, ce se afla încă în curs de cercetare și care a oferit un bogat material arheologic din care pot fi amintite diferite forme de vase din lut, piese din bronz și o mărgea din chihlimbar de proveniență baltică.

Peștera Unguru Mare impresionează și prin încărcătură istorică datorată vestigiilor numeroase, transformând peștera într-un muzeu neconvențional, un izvor istoric și științific de necontestat datorită descoperirii urmelor civilizației din perioada neolitică și epoca metalelor, iar în interiorul peșterii au fost găsite numeroase rămășite umane, unelte de piatră: lame din piatră cioplită, fragmente de lame, așchii de debitaj sau piese confecționate din piatră șlefuită, în special dălți, sanctuare, obiecte din ceramică pictată, incinerări, mult negru de la fum, multe labirinturi.

Situată în județul Bihor, în Valea Iadului la 6 km de Coada Lacului Leșu, sub nivelul șoselei, Cascada Iadolina este considerată drept unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din zonă.

Partea accesibila turiștilor oferă o priveliște deosebită a căderii de apa, printre stâncile imense rupte din munte. Valea Iadului realizează cascade și în continuare, sub cascada Iadolina, însă acestea se pot vedea doar de sus, în condiții de siguranță.

Frumoasa cădere de apă în mai multe trepte atrage anual mii de turiști. Ceva mai sus apare din versant o altă cascadă, numită Valul Miresei. La nici o sută de metri în amonte de Cascada Valul Miresei se află Cascada Săritoarea Ieduțului.

Accesul la cascadă se face pe drumul forestier Iadu și pe o poteca, având drept sprijin o coarda metalică prinsă de peretele de piatră.

Cascada Iadolina este unul dintre locurile preferate de turiștii din Bihor.

Castelul Degenfeld Schomburg este situat în localitatea Balc din județul Bihor. Castelul a fost construit în anul 1484 de către episcopul orădean Pruisz Janos iar în anul 1896 este reconstruit de către contesa Emma Degenfeld Schombuy. În anul 1920, castelul a fost cumpărat de un bancher, cumnat al printului Ghica.

Legenda spune ca acest castel ar fi fost ani la rândul bântuit de spiritele soției printului Ghica, care a murit aici în condiții tragice. În memoria sa, printul Ghica a adus o bisericuța din lemn din Maramureș și a construit o troița la mormânt.

Printul nu s-a mai căsătorit niciodată. În 1940, bisericuța a ars într-un incendiu, iar mormântul a fost distrus câțiva ani mai târziu.

Parcul dendrologic din jurul castelului are o suprafața de 15,97 de hectare, 763 de arbori din specia rășinoase și 1.108 din specia foioase, iar în anul 1967 devine monument ocrotit de lege.

În anul 1944, Castelul Degenfeld din Balc trece în administrația Ministerului Industriei forestiere, iar în anul 1958 trece la Ministerul Sănătății.

Aflată într-o zonă de chei și dealuri, la poalele Munților Bihor, Cascada Oşelu oferă un spectacol încântător.

Situată pe valea cu același nume, în imediata apropiere de confluenta cu Valea Boga, afluent al Văii Bulzului, Cascada O. are o cădere aproape verticală (5 trepte) și o înălțime de circa 10 m.

Bine integrată în peisajul inedit din zonă, cascada poate fi vizitată pe toată perioada anului.

Iubitorii de natură și de munte vor fi incantați de sălbăticia zonei și de frumusețea peisajului. Fiind unul dintre cele mai importante obiective turistice din Crișana, Cascada Oşelu merită vizitată.

Accesul se face cu mașina de pe drumul județean spre satul Boga, apoi doar pe jos, pe un drum forestier de 2 km.

Cascada din Pietroasa este unul dintre locurile preferate de turiștii din Bihor.

Peștera Vadu Crișului este destul de bine cunoscută pentru mii de turiști romani sau străini, fiind situată în imediata apropiere a răului Crișului Repede. Fiind amplasată intre localitățile Vadu Crișului și Șuncuiuș, la o distantă de circa trei kilometri, peștera te încântă prin frumusețile sale glaciare, străbătute de apele răului în care se revarsă ca într-o splendidă cascadă.

Ținându-se cont de fauna ce se regăsește în interiorul acesteia peștera este declarată monument al naturii ocrotită prin litera legii. De aceea, pentru a o vizita veți avea nevoie de acceptul ghidului, vizita înlăuntrul său făcându-se doar cu aprobarea acestuia.

De asemenea, amplasamentul peșterii în Defileul Crișului Repede reprezintă un alt loc destul de însemnat pentru turismul romanesc, întregul amplasament fiind declarat rezervație naturală, turiștii trebuind să respecte cu mare strictețe fauna și flora peisagistică.

Cadrul natural în care este amplasata peștera de la Vadul Crișului lasă turiștilor o impresie nostalgică, gata oricând sa se mai întoarcă pentru a-i admira frumusețile. În apropierea peșterii se află situată Cabana de la Peștera Vadu Crișului care oferă posibilități de cazare și masa pentru un număr de aproximativ 100 de turiști.

Peștera Gălășeni se găsește pe platoul cu același nume, pe versantul nordic al Munților Piatra Craiului. Ea se deschide la o altitudine de 380 m, în extremitatea dinspre aval a Văii Deblei. Intrarea în peșteră se află în vecinătatea bisericii din satul Gălășeni.

Se compune din două sectoare active, unul în zona intrării și celalalt în extremitatea finală, între care se desfășoară o galerie fosila bogat concreționata: Galeria Sanilor, Galeria de Cristal, Sala Capitei de Argint, Galeria Morcovilor. Are o lungime totala de aproape 3 km. Peștera Gălășeni este închisă, accesul putând fi făcut doar cu acordul custodelui, Ecotop Oradea.

Peștera a fost explorată pentru prima dată în anul 1943, de către J. Xantus. Rețeaua subterană a peșterii se desfășoară pe trei niveluri principale de carstificare, racordate intre ele în mai multe puncte și alcătuite din galerii cu desfășurare în general liniara, slab meandrate.

Una din cele mai interesante peșteri din România, Peștera Coliboaia se află pe Valea Sighistelului, la 5 km amonte de satul cu același nume din județul Bihor.

Intrarea are o înălțime de aproximativ 2 m și este de formă triunghiulară. Cea mai importantă zonă a peșterii este ultima treime, unde pereții sunt împodobiți cu formațiuni stalagmitice. Peștera este străbătuta și de un curs de apă subteran.

Fiind vorba de o peșteră activă, cu puncte mai dificile pe traseu, parcurgerea galeriei necesită elemente de echipament speologic (salopete, cizme și scări speologice). Lungimea totală a peșterii este de 750 m.

În Peștera Coliboaia au fost descoperite la începutul anului 2010 mai multe picturi ce pot fi încadrate ca aparținând unei perioade vechi a artei parietale.

Descoperirea a fost făcută de speologii Tudor Rus Mihai Besesek, Valentin Alexandru Radu, Roxana Laura Tociu și Marius Kenesz. Picturile reprezintă diverse animale: un bizon, un cal, o felină, un cap de urs și doi rinoceri. Au mai fost descoperite oseminte și urme de gheare ale ursului de peșteră (ursus spealeus).

Lacul Vida din localitatea Dobrești este un peisaj pitoresc printre ape line. Lacul Vida ți se dezvăluie în fața ochilor ca o imagine capturată dintr-un tablou de Anca Bulgaru. Apele Lacului Vida sunt line și prietenoase și în plus, farmecul lor aparte este dat de cromatica deosebită, care se schimbă în funcție de anotimp, datorită pădurii ce le înconjoară.

Aceeași zonă forestieră deasă, care ocolește Lacul Vida reprezintă și mediul perfect pentru o plimbare, mai ales în serile de vară, când turiștii aleg această zonă pentru relaxare. În apropiere de localitatea Luncasprie, în Munții Pădurea Craiului, județul Bihor, amatorii sporturilor nautice, pasionații de pescuit, precum și alpiniștii au ocazia să-și satisfacă deopotrivă hobby-urile și privirile cu o superbă zonă carstică.

Vinovat de această reprezentație a lacului Vida este nimeni altul decât barajul, de 10 metrii înălțime, care adună în jur de 400.000 de metri cubi de apă. O altă curiozitate, care te lasă fără cuvinte și îți ridică semne de întrebare, o reprezintă pâlnia care asigură scurgerea dirijată a apei, o gaură în mijlocul apei, străjuită de jur împrejur de bârne masive de lemn, care urmează forma acesteia.

Turnul Ciunt a fost construit în jurul anului 1620 în Salonta, județul Bihor și astăzi adăpostește Muzeul Arany Janos.

A fost turnul de apărare al cetății Salonta de altfel și singura construcție care s-a mai păstrat. În anul 1636 a avut loc primul asediu turcesc, iar în 1660 turnul a fost părăsit și incendiat de localnici.

Turnul, care inițial a avut patru sau cinci nivele despărțite intre ele de planșee de grinzi, are un plan hexagonal și este înconjuri de o denivelare de pământ de formă trapezoidală, care indică existenta unui șanț și val de apărare sau a unui zid de incintă. În apropierea donjonului, la est și sud mai sunt vizibile alte ruine de dimensiuni mai mici.

În 1889, turnul a fost restaurat pe cheltuiala fiului poetului Arany Janos, Arany Laszlo. Acesta a donat orașului Salonta o parte însemnată din obiectele personale ale tatălui său.

În prezent, Turnul Ciunt adăpostește Muzeul memorial Arany Janos, închinat în memoria unui dintre cei mai renumiți poeți ai literaturii maghiare.

Ridicat în secolul al XVIII-lea, Palatul Baroc din Oradea face parte din categoria construcțiilor în stil baroc din România, fiind unul dintre cele mai importante puncte de atracție turistică din zonă. Tot atunci s-a reușit edificarea Bazilicii Romano-Catolica, dar și a Șirului Canonicilor, ambele continuând același stil arhitectural.

Palatul Baroc din Oradea are fațada decorată simetric cu pilaștri sub forma de capiteluri ionice, împodobită de asemenea cu ghirlande și falduri, toate având rolul de a decora cat mai bine imaginea ferestrelor, dar și porțile de acces ale acestuia.

Interiorul său impresionează printr-un stil destul de sobru, atât în holul de la intrare, cât și în camerele de la etaj. Una dintre cele mai reprezentative încăperi este Sala festivă care se impune prin dimensiune și decor. Picturile de aici datează din anul 1879, fiind realizate de pictorul Francisc Storno, renascentist.

Stilul baroc este continuat și în Capela Palatului, unde putem observa picturi de o importantă destul de însemnată.  Pe tavanul capelei o adevărată operă de artă imită bolta cerească, iar deasupra altarului este redată imaginea Sfantului Boromaeus ce se ruga în timpul epidemiei de ciuma.

Palatul Vulturul Negru se află situat în localitatea Oradea, fiind unul dintre monumentele istorice de referință. Structura palatului este destul de solidă, fiind construit din piatră și cărămidă. Acesta este prevăzut cu parter și patru etaje, având în alcătuirea sa două corpuri principale.

Imediat după darea sa în folosință, Palatul Negru adăpostea mai multe spații comerciale – hotel, cazino, birouri, restaurant. În prezent, în spațiul palatului se afla amplasate un restaurant, un hotel, o bancă, cluburi și magazine.

Palatul Vulturul Negru a fost construit între anii 1907-1908, după planurile lui Komor Marcell și Jakob Dezso.
Construcția acestuia s-a realizat pe amplasamentul unui vechi palat intitulat „Arborele verde”. Denumirea palatului a fost dată de la vitraliul cu vulturul negru ce a fost realizat în anul 1909.

Arhitectura Palatului Negru compusă din basoreliefuri cu motive florale și figurative, vitraliile și imensele candelabre sunt organizate compozițional atât de simetric. În plus, are un pasaj interior acoperit cu sticlă, unic în contextual arhitecturii secession din România.

Peștera Bătrânului este mai puțin cunoscută și este situată în apropierea localității Șuncuiuș din județul Bihor. Această peșteră se află pe platoul Zece Hotare din Munții Pădurea Craiului, la o altitudine de 575 m.

Structurată pe mai multe niveluri în masivul calcaros, cu galerii în care se găsesc formațiuni concreționare specifice, Peștera are o lungime totală de 1,5 km.

Peștera Bătrânului din Șuncuiuș primește apele văii Pestireului și le conduce spre Peștera Vadu Crișului, prin care ies la suprafață și se varsă în apele Crișului Repede.

La peșteră se poate ajunge pe un traseu turistic marcat cu rosu, pentru vizitarea ei fiind necesar echipament speologic.

Se poate călători cu trenul pană la stația Șuncuiuș. Traversând podul, turiști au posibilitatea sa viziteze și Peștera Izbandis.

Peștera Ciur Ponor se află situată în Munții Pădurea Craiului din Carpații Occidentali. De regulă, așezarea este cunoscută de localnici drept Groapa Ciur, loc din care Peștera și-a luat denumirea.

Peștera Ciur Ponor s-a făcut remarcată de-a lungul timpului printre turiștii romani sau străini datorită lungimii sale considerabile, fiind una dintre cele mai lungi peșteri din România, cumulând o lungime de aproape 15 kilometri.

De-a lungul timpului, cercetătorii au putut ajunge la concluzia că această peșteră comunică în dedesubturi cu peștera Toplița. De aceea, multi au denumit-o Peștera Toplița.

Datorită urmelor omului preistoric, dar și ale ursului de caverna peștera reprezintă un veritabil punct de atracție pentru turiștii romani sau străini care vin zilnic sa o viziteze.

Pentru a ajunge la peșteră este indicat să urmați traseul prin localitățile Roșia sau Dobrești, putând ajunge în cele două localități prin drumul parcurs pe șoseaua Beuiș – Salonta.

Lacul Leșu este situat lângă localitatea Leșu, în Munții Apuseni, județul Bihor. Este un lac de acumulare cu o suprafață de 148 hectare. Volumul de apa realizat prin construirea barajului pe Valea Iadului este de 28,3 milioane m³.

Coada lacului a devenit din ce în ce mai populata și astfel s-a format un adevărat sat de vacanta, unde preturile terenurilor cresc de la an la an.

Drumul forestier care trece pe lângă lac ajunge până la Cabana Stana de Vale. Astfel, Lacul Leșu a devenit o poartă către Munții Bihor – Vladeasa. Există multiple variante de acces către această zonă atât cu mașina, cat și cu bicicleta sau pe jos.

Accesul cu trenul este posibil doar până în Bratca, linia Oradea –Cluj-Napoca, de unde ar trebui continuat pe jos. Lacul a fost dat în folosință în anul 1973, iar hidrocentrala în anul 1977.

Castelul Stubenberg este fosta moșie a celei mai înstărite familii din zona, a fost construit în prima fază în secolul al XVIII-lea, finalizat în secolul al XIX-lea.

Castelul a aparținut casei regale de Habsburg, care i l-a dăruit lui Dietrichstain, iar acesta, după un timp, l-a vândut familiei Stubenberg. Clădirea se află în proprietatea statului Roman. A găzduit Liceului Teoretic „Petõfi Sándor” pană nu demult. În prezent, în fiecare aripă a clădirii locuiesc câteva familii fără adăpost.

Aripile castelului sunt în forma de L. În mijlocul fațadei principale a aripii de vest are un hol deschis. Geamurile fațadei principale sunt cu închidere dreapta. Clădirea are un singur palier, în partea dinspre curte are un coridor boltit. Aripa nord-estica are unsprezece axe.

Deasupra intrării principale se află blazonul familiei Dietrichstein. Cele două părți ai porticului sunt decorate cu cate o coloana ionica.

De la intrarea principală în dreapta se vede ce a mai rămas din gradina de iarnă din trecut. Fațada secundară din spate este etajată. În fata clădirii se află un parc dendrologic sălbatic, în care se pot vedea rămășitele unei fântâni decorat cu un vultur.

Cetatea Oradea reprezintă un monument arhitectonic din România, una dintre puținele cetăți utilizate și în prezent. Trei turnuri slujeau drept magazii pentru muniție, aici locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porți din care numai una era folosită.

Circumferința cetății avea 2.500 de pași. Existau cinci bastioane prevazute cu tunuri, care erau acoperite cu „paturi” de culoare roșie. Nu se putea comunica între bastioane ca în cazul altor cetăți. Fiecare bastion avea o poartă proprie, căpitan și santinele. Având forma unui triunghi, bastioanele aveau cupole din piatră, folosite ca puncte de observare.

Zidul cetății avea 40 de „rifi” înălțime (cca. 10 m) și 10 lățime (cca. 2,50 m), fiind construit din piatra solidă, pe care s-a „aruncat” un val de pământ în forma unui dâmb. Începând de la bastionul de est, de jur împrejur, zidul cetății era închis cu un brâu din piatra cioplită. La poarta se află un orologiu.

În Cetatea Oradea erau 10 prăvălii, 150 de case mai mici din piatră, o camera pentru soldați, trei mori și o temniță „afundată ca un iad”. Palatul princiar măsura 1 500 de pași în perimetru având cinci turnuri dintre care două lucrate din “ceramica roșie”.

Cheile Galbenei este situată în sud-vestul și vestul Bazinului închis Padiș – Cetățile Ponorului, în afara acestuia, și reprezintă un culoar de drenare spre Depresiunea Beiușului a majorității apelor din Bazinul Padiș.

Valea Izbucul Galbenei este tăiata adânc în masivul de calcare, dând naștere uneia din cele mai grandioase chei din Apuseni. Abrupturi de sute de metri, arcade naturale, peșteri ale căror guri se deschid în mijlocul pereților și cursul tumultuos al apei cu cascade, imense marmite și câteva tunele subterane pe parcurs dau acestei regiuni un aspect de sălbăticie fără seamăn.

Sectorul din aval, pană la confluenta cu Crișul Pietros, numit și Cheile Jgheabului, este deosebit de spectaculos prin cascadele din zonele de confluenta cu afluenții de pe partea stângă.

În apropiere de Cheile Galbenei, exista câteva obiective turistice: Cetățile Ponorului, Cascada Evantai, Peștera Caput și Poiana Florilor. Nu se recomanda parcurgerea lui pe vreme rea sau în perioadele de viituri.