Construit în anul 1816 în satul Cozmești, județul Iași, Palatul Sturdza suferit de-a lungul timpului mai multe modificări.

Construcția în stil neogotic a fost ridicată de către vistiernicul Grigoras Sturdza, după planurile arhitectului Iosif Demesovici.

Mihail Sturdza, domn al Moldovei în perioada 1834-1849, a ridicat un al doilea etaj al palatului. După moartea acestuia, copiii săi s-au certat pentru împărțirea averii lăsate de domnitor.

Moșia Cozmeşti a fost moștenită în anul 1884 de către Grigore M. Sturdza, fiul din prima căsătorie a lui Mihail Sturdza cu Elena Rosetti.

În prezent, Palatul Sturdza Cozmești găzduiește Centrul de orientare, calificare și plasare a tinerilor peste 18 ani proveniți din centrele de plasament în vederea integrării socio-profesionale.

Biserica Sfântul Andrei din Iași datează din 1794 și a fost zidită pentru a înlocui o veche și mare biserică din lemn.

Ctitori i-au fost preotul Ioan Buciumaș, alături de negustorul Neculai. De-a lungul timpului a fost susținută material de meșteșugarii din zonă, de pescari și cârciumari, care-și aveau bine stabilite îndatoririle.

Un amănunt interesant este că locul unde este situat acum locașul se chema Fânăria Domnească, ce făcea parte din bătrâna Curte Domnească ieșeană. Iar la Biserica Sfântul Andrei din Iași veneau breslele și toți cei care serveau Curții.

Începând cu anul 1886 locașul adăpostește o icoană a Sfântului Mare Mucenic Mina, făcătoare de minuni, care până atunci fusese la biserica Sfântul Nicolae Domnesc. Astfel, i s-a adăugat și al doilea hram.

Lucrări de reabilitare considerabile au avut loc între 1989-1996, ocazie cu care i s-a mai adăugat spațiu. Fiindcă se află în apropiere de Palatul Culturii, o poți vizita rapid.

Biserica Schimbarea la Față din Socola se află în topul celor mai vechi locașuri din Iași, fiind zidită la mijlocul secolului al XVI-lea.

Ctitorită de domnitorul Alexandru Lăpușneanu și familia acestuia. Se presupune că așezământul monahal a fost construit pe locul unui vechi schit de maici, iar în zonă era o crescătorie de șoimi. De aici a rămas și numele ținutului, care în limba slavă are corespondentul de „socol” (șoim).

Din mănăstire de maici a devenit de călugări în 1803, când a fost fondat și Seminarul Teologic. În 1896 este mutat și înlocuit cu o Școală de arte și meserii, iar din 1905 înființat Spitalul de boli nervoase.

Biserica Schimbarea la Față din Socola în perioada comunistă este transformată în biserică parohială și între 1995-2004 s-au desfășurat lucrările de reabilitare, de o importanță hotărâtoare pentru viitorul locașului. Actualmente se află în curtea Spitalului de Psihiatrie Socola, ca mângâiere sufletească pentru bolnavii de aici.

Biserica Sfântul Nectarie din Iași a fost zidită ca nevoie pentru enoriașii cartierului nou construit de regimul comunist în anii ’60.

Astfel, în 1995 a fost aprobat proiectul, iar în anul 2000 s-au demarat lucrările pe șantier. Finalizarea completă a locașului s-a realizat abia în anul 2017, după mulți ani de eforturi și greutăți. Pictura interioară este executată în stil bizantin, muncindu-se la ea din 2010.

Biserica Sfântul Nectarie din Iași  se consideră a fi cel mai mare locaș din țară închinat Sfântului Nectarie. De asemenea, turlele bisericii se zăresc de departe, răsărind de sub podul care leagă cartierul Alexandru cel Bun de Podul de Piatră.

Inițial trebuia să aibă un stil arhitectural grecesc, dar până la urmă a ajuns să fie unul moldovenesc, din dorința de a se apropia de stilul ștefanian.

Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu din Iași se află tot sub umbrela Complexului Muzeal Național al Moldovei, fiind întemeiat în 1955.

A luat ființă datorită dorinței unei mâini de intelectuali ieșeni, pe atunci purtând denumirea de Muzeul Politehnic. Însă în vara lui 1994 primește titulatura actuală.

În Muzeul Științei și Tehnicii Ștefan Procopiu din Iași funcționează trei secții: Energetică, Înregistrarea și redarea sunetului și Telecomunicații.

Pe parcursul anilor patrimoniul a ajuns să numere peste 11.000 de exponate. Printre acestea poți admira de la diverse instrumente muzicale, aparate folosite în domeniul cinematografic sau fotografic, de telefonie sau radio, până la calculatoare și altele asemenea.

În subordinea acestuia se află și Muzeul Poni – Cernătescu. E timpul să faci și tu o incursiune în lumea științei și tehnicii, minunându-te de toate frumusețile adunate până în acest moment.

Mănăstirea Șoldana a fost construită în prima parte a secolului al XIX-lea pe locul unei vechi bisericuțe de moșie în curtea familiei de boieri Floroaia.

Zidirea locașului a venit ca o necesitate pentru credincioșii din satele Șoldana și Buhăieni, devenind ulterior biserică parohială. Din păcate ultimul război mondial a lăsat-o într-o stare foarte gravă, necesitând lucrări de reabilitare.

Refăcută spre finele anilor ’40, anii ’60 vin cu alte greutăți, de data aceasta fiind închisă. Abia în 1992 este reînființat schitul cu o mică obște de monahi de la o mănăstire din județul Botoșani.

Între 2005-2014 Mănăstirea Șoldana trece printr-un lung și amplu proces de reabilitare, datorită căruia are aspectul din zilele noastre.

Se află sub ocrotirea Sfinților Împărați Constantin și Elena, iar așezământul simplu îi așteaptă pe toți să-i treacă pragul.

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi este o veche mănăstire situată în Iași, România. Mănăstirea este listată în Registrul național al monumentelor istorice și inclusă pe lista provizorie a siturilor Patrimoniului Mondial UNESCO.

Biserica a fost ridicată între 1637 și 1639, în capitala Moldovei, în cinstea celor Trei Sfinți Ierarhi ai Ortodoxiei Răsăritene (Vasile din Cezareea, Grigorie de Nazianz și Ioan Gură de Aur) și a fost binecuvântată de episcopul Varlaam. În 1640, prințul Vasile Lupu, renumitul apărător al Bisericii Ortodoxe, a înființat aici prima tipografie din Moldova și Colegiul Vasilian, un institut de învățământ superior.

În 1643, primul volum tipărit vreodată în Moldova a fost emis la Iași. Biserica Trei Ierarhi a fost închinată de Vasile Lupu celor 20 de mănăstiri de pe Muntele Athos.

Mai multe figuri regale românești sunt îngropate în interiorul bisericii: Tudosca (prima soție a lui Vasile Lupu) și Ștefan Vodă, fiul lor; prințul și cărturarul Dimitrie Cantemir (1673–1723); și Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al principatelor române unite (1859–1866)

Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi este unul dintre locurile preferate de turiștii din Iași.

Aflat în satul Mircești din județul Iași, Mausoleul lui Vasile Alecsandri este de fapt o capelă mortuară, în care a fost înmormântat poetul.

Planurile monumentului au fost realizate de arhitectul Nicolae Ghica – Budești, membru de onoare al Academiei Romane.

Deasupra intrării în mausoleu se găsește o piatră funerară din marmură care are câteva inscripții de bronz, cum ar fi numele și anii de viata ai poetului, iar pe o altă placă de marmură se găsesc numele părinților și soției lui. Mausoleul este pictat înăuntru cu chipuri de sfinți și cu motive populare românești.

Începând cu anul 2004, Mausoleul lui Vasile Alecsandri a fost inclus pe lista monumentelor istorice din județul Iași, alcătuită de Institutul Național al Monumentelor Istorice.

Monumentul a fost construit intre anii 1925-1927, din inițiativa Academiei Romane și cu sprijinul Ministerului Artelor

Muzeul Unirii din Iași aparține de Palatul Culturii și este cunoscut pentru faptul că a fost reședința a doi unificatori: domnitorul Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) și regele Ferdinand (1865-1927).

Primul a unit Principatele Române, Moldova și Țara Românească, în 1859 și al doilea a înfăptuit Marea Unire din 1918 a României Mari. Datorită faptelor celor două personalități muzeul poartă acest nume.

În anul 1959, cu ocazia celebrării centenarului primei uniri, Muzeul Unirii din Iași este deschis vizitatorilor și apoi reabilitat.

Clădirea are un stil arhitectural neoclasic, iar interiorul este plin de eleganță, rafinament și gust. Inclusă pe lista monumentelor istorice în 1937 la inițiativa lui Nicolae Iorga, clădirea este apoi amenajată și avea denumirea de „Palatul Cuza-Vodă”.

În prezent găzduiește un patrimoniu generos din istoria modernă, de la diverse obiecte ce au aparținut unor mari personalități, până la piese de mobilier, cărți vechi și rare, costume, hărți sau fotografii.

Biserica Vovidenia din Iași datează din jurul anului 1645 și poartă hramul Intrării Maicii Domnului în Biserică.
Încadrată în categoria bisericilor orășenești fortificate, locașul trece prin mai multe serii de reabilitări.

Începutul secolului al XX-lea o găsește într-o stare soră cu ruina și datorită inginerului Virgil Hălăceanu este rectitoriră. Însă acest secol avea să-i mai aducă și alte provocări, precum cutremurul din 1977. Astfel, au necesitat lucrări de restaurare și consolidare în anii ’80.

Un aspect interesant îl reprezintă raportul cu grecii și rolul acestora pentru biserică. În ’95 devine loc de întâlnire al Asociației Studenților Greci din Iași, ajungând să o și renoveze.

Între 2003-2006 Biserica Vovidenia din Iași este luată în custodie de Comunitatea Elenă din oraș, ulterior devenind paraclis al Catedralei Mitropolitane. În schimb, data de 25 martie a rămas ca zi de slujire în limba greacă.

Bojdeuca lui Ion Creangă este situată în Țicău, orașul Iași, acesta reprezintă  primul muzeu memorial literar din România și este unul din cele 12 obiective care compun Muzeul Literaturii Romane Iași. Clădirea, construită înainte de 1850, a fost locuința scriitorului Ion Creanga intre 1872 – 1889. A fost restaurată în anii: 1918, 1946, 1968, 1984 – 1986, 1989.

Aici sunt expuse obiecte aparținând marelui scriitor: ceas argintat, lampa originală, tabachera de argint cu monograma, două icoane din secolul al XVIII-lea, mobilier de secol XIX, colecția de documente originale Gheorghe Eminovici, bucoavna de la începutul secolului al XIX-lea, carte manuscrisa Gheorghe Creanga, fotografii originale: Ion Creanga, Constantin Creanga, rude, prieteni, colecția revistei Convorbiri Literare, cărți din biblioteca Ion Creanga cu autograf; obiecte care au făcut parte din colecția fostului muzeu Ion Creanga de la mănăstirea Golia din Iași.

Aici s-a cunoscut și împrietenit cu Mihai Eminescu, aici a scris întreaga sa operă: Poveștile, Povestirile și Amintirile din copilărie. Aceasta casa, numita de Ion Creanga – bojdeuca, pare coborâtă din poveste. Bojdeuca lui Ion Creangă este unul dintre locurile preferate de turiștii din Iași.

Casa de Cultură a Studenților din Iași este unul dintre locurile care abundă de studenți, fiind înființat în toamna anului 1957.

Poartă numele unui poet ieșean contemporan și este patronat de Ministerul Tineretului și Sportului. Deși poate aspectul exterior trădează vremurile în care a fost construit, aici au loc o sumedenie de activități, evenimente și proiecte culturale.

Cursurile de dans (modern sau popular), cluburile de fotografie, literatură, muzică sau scris, până la spectacole, proiecții de film sau festivaluri au scopul de a-i atrage pe tineri și de a-i motiva să se afirme. Bineînțeles că la unele evenimente sunt prezenți oameni din toate categoriile de vârstă, de obicei iubitori de cultură.

De pe scena Casei de Cultură s-au lansat cei din trupa umoristică „Divertis” și multe alte nume cunoscute în mediul actual românesc.

Casa de Cultură a Studenților este unul dintre locurile preferate de turiștii din Iași.

Biserica Zlataust din Iași este un alt locaș cu istorie, ctitorită de domnitorul Gheorghe Duca, ce a fost ridicat în 1638 într-o singură lună.

Este închinat Sfinților Ioan Gură de Aur și Teodor Tiron. Înaintea acesteia fusese o biserică din lemn din perioada domnitorului Ștefan Tomșa al II-lea. În prezent este construită din piatră, care te duce cu gândul la stilul gotic. Catapeteasma și pridvorul datează din secolul al XVIII-lea. Mai târziu devine necropolă a familiei Romalo.

Întâia reabilitare are loc în 1874. Alte lucrări au fost efectuate între 1966-1972, ocazie când a și fost pictată în frescă. De asemenea, deține și o colecție de obiecte de patrimoniu, fiind înscrisă și pe lista monumentelor istorice din Iași.

Pentru cei curioși, lângă Biserica Zlataust din Iași a locuit scriitorul Medelenilor, Ionel Teodoreanu. În plus, „Zlataust” înseamnă „Gură de Aur”, supranumele Sfântului Ioan.

Casa Costache Negruzzi este găzduită de satul natal al scriitorului, Hermeziu, unde memoria acestei familii a rămas profund pecetluită.

A fost deschis publicului larg în toamna anului 1995. Casa este cea în care s-a născut și a crescut Costache N., fiind construită la începutul secolului al XIX-lea.

Între 1949-1969 a funcționat ca gospodărie agricolă colectivă. Ulterior, după împlinirea unui secol de la moartea scriitorului, s-a propus înființarea și transformarea locuinței în muzeu.

Este compus din cinci încăperi și chiar dacă din afară nu pare impresionantă, din interior da. Cuprinde colecții de cărți, manuscrise și altele asemenea organizate într-o bibliotecă generoasă, opere de artă, un pian vechi, obiecte de mobilier și decor, fotografii, toate redând destul de fidel atmosfera de altădată a casei.

Casa Costache Negruzzi este unul dintre locurile preferate de turiștii din Iași.

Casa Dosoftei stă ca mărturie a existenței Curții Domnești din Iași, alături de Biserica Sfântul Nicolae Domnesc.

Datează din secolul al XVII-lea și-i poartă numele mitropolitului și cărturarului Dosoftei, care a locuit aici și a contribuit la primele forme de literatură românească, alături de cea de-a doua tiparniță din oraș, prima aflându-se la câțiva pași- Mănăstirea Trei Ierarhi. În plus, acesta este cunoscut pentru traducerea psalmilor în limba română.

I se mai spune „Casa cu arcade” și ajunge să adăpostească Muzeul Literaturii vechi în anul 1970, aparținând de Muzeul Literaturii.

Casa Dosoftei din Iași găzduiește Letopisețul lui Grigore Ureche, fiind cel mai vechi manuscris. Alături de acesta, multe alte opere, inclusiv în limba slavonă, atestă valoarea și bogăția culturală care dăinuie se secole în ținutul ieșenilor.

Începând cu anul 2005 muzeul se numește „Sfântul Ierarh Dosoftei  – Mitropolitul”.

Casa Mihail Kogălniceanu își desfășoară activitatea în subordinea Complexului Muzeal Național al Moldovei (Palatul Culturii) din Iași.

Pe lângă om politic, diplomat, gazetar, scriitor sau profesor, Mihail Kogălniceanu a fost un intelectual extrem de activ în zona culturală. De asemenea, e omul care a avut un rol de o deosebită însemnătate pentru câștigarea independenței țării în 1878.

Casa Mihail Kogălniceanu a fost construită în stilul locuințelor boierești de secol XIX, cu interioare grandioase. În cadrul acestora mobilierul sculptat din lemn în stil renascentist sau oriental și numeroasele obiecte decorative încununează o atmosferă specifică acelor ani.

Acestei case i-au călcat pragul personalități de seamă, ca domnitorul Mihail Sturdza, Regele Carol I, Vasile Alecsandri, Alecu Russo și alții.

După Al Doilea Război Mondial este reabilitată, iar în 1955 declarată monument istoric. Din primăvara anului 2012 este redeschisă publicului larg  și au loc diverse evenimente culturale într-una dintre săli.

Casa Mihail Sadoveanu, se găsește în municipiul Iași. Scriitorul Mihail Sadoveanu, s-a stabilit cu familia sa în anul 1918 și a locuit pana în anul 1936 când s-a mutat la Bucuresti.

În aceasta casa Sadoveanu a scris aproximativ 35 de opere, din care „Strada Lăpușneanu”, „Venea o moara pe Siret”, „Hanu – Ancutei”, „Zodia Cancerului”, „Baltagul”, primele doua parți din „Frații Jderi”.

În anul 1980, casa de la Copou a devenit Muzeul Memorial „Mihail Sadoveanu”.  Cele șapte încăperi ale muzeului dețin 1823 de obiecte ce au aparținut scriitorului dintre care 36 sunt de patrimoniu național și 21 de manuscrise.

În Casa Mihail Sadoveanu se găsesc documente privind istoricul casei și a personalităților care au locuit-o, anii de scoală și debutul scriitorului, documente, lucrări de arta, obiecte personale privind familia, cărțile de început ale scriitorului, camera de primire a musafirilor și lucrări din perioada de apogeu a creației sadoveniene; Sadoveanu – pescar, vânător și șahist; Sadoveanu în arta plastica, camera de rarități.

Casa a aparținut cândva lui Mihail Kogălniceanu. Tot aici, timp de 3 ani, în perioada Primului Război Mondial, a locuit marele muzician roman, George Enescu.

Casa Mihai Codreanu din Iași este găzduită de Vila Sonet, ridicată în 1934 în stil românesc pe un teren donat de primărie datorită activității sale intelectuale.

Poetul a locuit aici până la moartea sa, în 1957. Apoi, în anul 1970 este organizată ca o casă-muzeu în memoria poetului. Mihai Codreanu, supranumit și „părintele sonetului românesc”, și-a scris între pereții acestei vile întreaga sa operă.

Când a fost amenajată pentru deschiderea pentru public, s-a menținut aspectul inițial pe care-l aveau interioarele. Acest lucru s-a realizat din dorința de a conserva autenticitatea și pentru a reda realitatea vieții cotidiene în care a trăit scriitorul.

Mobilierul, biblioteca, diversele obiecte de artă, manuscrisele, biroul de lucru, cărțile pe care le-a tradus și multe alte lucruri care i-au aparținut pot fi văzute aici.

Casa Mihai Codreanu funcționează în subordinea Muzeului Literaturii Române din Iași.

Casa George Topirceanu din Iași, construită intre secolele XIX – XX, a fost în proprietatea Lizetei Stroici, cumnata lui Demostene Botez.

După ce în 1919 a fost sediul redacției revistei „Însemnări literare”, tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu și a lui George Topirceanu, imobilul este pus la dispoziția lui George Topirceanu, în anul 1932.

Acesta a locuit aici pană la 7 mai 1937, când, epuizat de boala necruțătoare, a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea” din Iași.

Casa a fost donata de proprietarii Teodor Neagu și Adrian Vulpe, în anul 1983, Complexului Muzeal Iași.

Casa George Topirceanu din Iași a fost renovata, iar la 22 iunie 1985 a fost inaugurat acest obiectiv al Muzeului Literaturii Romane Iași, cu un an înainte de sărbătorirea de către UNESCO a 100 de ani de la nașterea poetului.

Casa Cantacuzino Pașcanu din Iași datează din 1840, iar în prezent funcționează ca sediu al Palatului Copiilor (din 1966).

Însă are în spate o poveste tulburătoare ce a avut ecou multă vreme în acei ani. Printre slujitorii palatului erau și țigani robi. Logofătul lăsase o tânără țigancă frumoasă însărcinată, iar copilul (Dincă) ajunsese să fie îndrăgit mai târziu de stăpână. În urma unei călătorii în Paris, el se îndrăgostește de o franțuzoaică și vin împreună la palat. Din cauza îndârjirii logofetesei de a-l elibera pe Dincă, acesta o împușcă pe iubita lui și, în final, se sinucide.

Acest lucru a pus capăt robiei țiganilor, schimbând și istoricul palatului. Spre finele secolului al XIX-lea trece în proprietatea statului, e folosit de armată, apoi de familia regală când se retrage la Iași în anii războiului.

Casa Cantacuzino Pașcanu fost construită de logofătul Dumitrache Cantacuzino Paşcanu (de aici și numele), fiind printre cele mai cunoscute clădiri nu doar din oraș, ci și din regiune. Pe atunci avea ziduri înalte, o grădină, arbori seculari și o generoasă gospodărie specifică clasei înalte a vremii.