Pădurea de Liliac Ponoarele este una dintre destinațiile cele mai înmiresmate ale județului Mehedinți.  De asemenea, este și cea mai mare rezervație botanică de liliac din țară, fiind întinsă pe o suprafață de circa 20 de hectare.

În același timp, acest teritoriu adăpostește șisturi cristaline, calcare, ponoare (relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile), doline, lapiezuri sau chei. De aceea, în apropiere se poate vizita peștera omonimă sau podul lui Dumnezeu (format natural și e unicul de acest fel din țară).

Pădurea de Liliac Ponoarele fost declarată arie protejată prin lege în primăvara anului 2000. Aici de întâlnesc pe lângă lilieci și alte tipuri de flori și arbori precum gorunul, gârnița, vișinul turcesc, frăsinica, păducelul, mojdreanul, laleaua și altele.

Sărbătoarea Liliacului este destinată tocmai acestui loc frumos și are loc la începutul lunii mai a fiecărui an, având deja 46 de ediții în spate.

Palatul Cultural Theodor Costescu reprezintă unul dintre elementele arhitecturale cele mai frumoase ale localității Drobeta Turnu Severin.

Ideea construirii sale a venit odată cu alegerea lui Theodor Costescu în fruntea Societății „Teatrul Orașului Turnu Severin”. Acesta a reușit să obțină în câteva săptămâni avizele necesare demarării construcției palatului.

Clădirea a început să fie construită în anul 1912. Evenimentele tragice din anii 1916 au stopat continuarea lucrărilor. Rămas fără fonduri, Theodor Costescu a recurs la numeroase împrumuturi de la oamenii cu bani ai localității, primind împrumut până și de la Banca Națională a României.

Palatul Cultural Theodor Costescu și-a început activitatea în teatru în anul 1924 – anul inaugurării sale, oferind în același timp orașului o altă înfățișare, mult mai atractivă.

Planurile arhitecturale au fost opera arhitectului Grigore Cerchez care a reușit să proiecteze înlăuntrul sau mai multe săli având destinația de bibliotecă, un cinematograf, un restaurant, dar și câteva săli care au format vreme de câțiva ani Muzeul „Dr. C.I.Istrati”, o sală de teatru și una de festivități.

Mănăstirea Vodița din Ilovița se află în apropierea satului Vârciorova din județul Mehedinți. Aceasta reprezintă cea mai veche ctitorie voievodală atestata documentar și totodată primul așezământ monahal din tara noastră administrat autonom după regulile bisericii orientale stabilite de Sfântul Vasile cel Mare.

Mănăstirea Vodița a fost ridicata intre anii 1370-1372 de Sfântul Nicodim pe cheltuiala voievodului Vladislav I. Încă de la înființare a fost înzestrată de domnitor cu valoroase odoare bisericești, bani și alte venituri. Toate daniile făcute Mănăstirii Vodita de Vladislav Voievod au fost întărite ulterior de către urmașii acestuia: Dan I, Mircea cel Bătrân, Dan al II-lea, Vlad Dracul și Radu cel Frumos.

La sfârșitul secolului XIX din biserica celei mai vechi ctitorii voievodale atestate documentar mai rămăseseră doar câteva ziduri, iar din chiliile înconjurătoare se mai vedeau doar temeliile. În vederea reconstruirii acestei străvechi mănăstiri, în luna martie 1990 s-a constituit, în municipiul Drobeta Turnu Severin, Societatea „Vodița”, având binecuvântarea vrednicului de pomenire Nestor Vornicescu, Mitropolitul de atunci al Olteniei.

La propunerea acestei fundații, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, în ședința din luna ianuarie 1991, reînființarea Mănăstirea Vodița din Ilovița, ca mănăstire de călugări cu viata de obște.

Muzeul Regiunii Porților de Fier constituie una dintre cele mai reprezentative instituții culturale ale județului Mehedinți.

Povestea acestuia începe în anul 1912 când profesorul Alexandru Bărcăcilă înființa un muzeu de istorie în cadrul Liceului Traian. Însă ideea înființări unui astfel de muzeu a apărut încă din 1868.

Denumirea actuală o păstrează din anul 1945, iar din primăvara anului 1972 a fost inaugurat și organizat sub forma din prezent, deținând numai două secții: științele naturii și istorie. Ulterior s-a tot dezvoltat, patrimoniul s-a înmulțit, lucru care a determinat și îmbogățirea sectoarelor.

Astfel, acum funcționează cinci secții: Istorie-Arheologie, Științele Naturii, Etnografie și Artă Populară, Secția de Artă și Laboratorul de Restaurare-Conservare.

În Muzeul Regiunii Porților de Fier sunt adăpostite peste 50.000 de piese expuse, printre care se află o replică în miniatură cu Podul lui Apolodor din Damasc, un acvariu, opere de artă ale marilor pictori și multe alte exponate distribuite în colecții specifice.

Mănăstirea Cerneți din satul Simian este una dintre atracțiile importante ale mehedințenilor. Este unul dintre lăcașurile de cult de maici din țară, însă nu este foarte populată, având doar două măicuțe, care i se dedică întru totul. Zidurile sale destul de groase, din cărămidă, au determinat rezistența acesteia peste vremuri.

Protosinghelul Ghenadie a fost ultimul călugăr care a vegheat și s-a rugat aici. După moartea sa, mânăstirea a fost preluată de muzeul „Porților de fier”, fiind ulterior transformată într-o mânăstire de măicuțe. Mănăstirea Cerneți poartă hramul „Sfânta Treime”.

Vechimea mânăstirii este destul de mare, fiind construită în anul 1662 de Grigore Ghica Voievod. De-a lungul timpului, aceasta a suferit numeroase restaurări, amprenta vremii punându-se definitiv asupra structurii sale. Tocmai de aceea, în perioada 1784-1794 aceasta a intrat într-un proces de restaurare destul de mare.

Parcul Național Domogled Valea Cernei este o rezervație naturală de tip floristică și peisagistică și se întinde atât pe județul Mehedinți, cât și pe cele vecine- Gorj și Caraș-Severin.

A fost înființat prima dată în anul 1932 la inițiativa botanistului Alexandru Borza, iar oficial în anul 1990. Ulterior, din 2003 are propria administrație și se întinde pe o suprafață ce depășește 60.000 de hectare.

Este delimitat de Munții Godeanu, ai Cernei, ai Vâlcanului și de Munții Mehedinți.

Parcul cuprinde lacuri de acumulare, peșteri, ponoare, grohotișuri, lapiezuri, zone stâncoase sau cascade, toate specifice zonei montane în care se află.

Parcul Național Domogled Valea Cernei adăpostește peste 1500 de specii de fluturi (cea mai mare diversitate din țară), peste 1000 de specii ale florei și circa 14 specii de mamifere (lupul cenușiu, ursul brun, vidra, râsul și altele).

Peștera Ponoarele este o altă atracție naturală a județului Mehedinți, fiind situată în apropierea Podului lui Dumnezeu. Din acest motiv mai este cunoscută și ca Peștera Podului sau sub alte denumiri legate de acesta.

Se întinde pe o lungime de 734 de metri, la o altitudine de circa 330 de metri și e protejată prin lege. Este conectată în mod direct cu lacul Zăton, fapt pentru care gradul de inundație depinde de nivelul apelor Zătonului Mare, datorită cărora s-a și format peștera.

Aici se află două galerii care se suprapun: una fosilă și una subfosilă (principală). În interiorul acestora se pot vedea diverse formațiuni cu nuanțe de roșu sau galben ale stalagmitelor și stalactitelor. De asemenea, e locul unde viețuiește o colonie cu trei specii de lilieci, care este și ea ocrotită de litera legii.

Peștera Ponoarele este unul dintre locurile preferate de turiștii din Mehedinți.

Chipul lui Decebal de pe malul stâng Dunării este un basorelief cu o înălțime de 55 de metri, situat pe malul stâng al Dunării, în zona cataractelor de la Cazanele Mici, între localitățile Eșelnița și Dubova și în apropiere de Orșova.

Basorelieful este sculptat în stâncă, fiind cea mai înaltă sculptură de acest gen din Europa. Cel care a promovat și finanțat această lucrare a fost afaceristul și istoricul Iosif Constantin Drăgan.

Lucrările s-au desfășurat între 1994 și 2004, fiind realizate de către 12 sculptori-alpiniști, sub conducerea sculptorului Florin Cotarcea. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită, iar proiectul a costat în total mai mult de un milion de dolari.

Prin acest basorelief, Iosif Constantin Drăgan a vrut să comemoreze și să evidențieze contribuția românilor în formarea culturilor europene, pornind de la ipoteza că identitatea culturală a acestora poate fi definită în principal prin originea lor daco-tracă.

Chipul lui Decebal este unul dintre locurile preferate de turiștii din Mehedinți.

Cetatea medievală a Severinului este unul dintre obiectivele istorice însemnate ale județului Mehedinți. Datează din secolul al XIII-lea, când a fost rezidită peste vechile ruine ale cetății Drobeta, după ce a devenit Banat de Severin.

Prima variantă susține că numele acesteia provine de la împăratul roman Septimiu Sever. A doua propune un termen din limba slavonă, „severnâi”, care înseamnă nordic sau din nord, iar a treia posibilitate vine din partea misionarilor catolici care se adăposteau în cetățile medievale, aici ajungând și Sfântul Severin de Noricum (o zonă din Austria).

De-a lungul istoriei a fost condusă de unguri, români sau cucerită și atacată de turci. Ultima bătălie cu aceștia, după ce a căzut Constantinopolul, i-a adus și sfârșitul. Atacul trupelor lui Soliman Magnificul din 1524 au transformat reduta într-o ruină, din care a mai rămas în picioare un perete din Turnul lui Sever, care și în prezent are 9 metri înălțime.

Cetatea Medievală a Severinului este unul dintre locurile preferate de turistii din Mehedinți.

Cula Tudor Vladimirescu este cea mai renumită de pe plaiurile oltenești. În această regiune cula era o casă fortificată, asemănătoare unui turn de observație, care adesea era situată pe moșia unui boier, cu scop de apărare.

Datează din zorii secolului al XIX-lea și a fost construită din cărămidă de pandurii din zonă ai lui Tudor Vladimirescu într-un timp foarte scurt, respectiv într-o zi și o noapte. Cula Tudor Vladimirescu a a fost ridicată după ce localitatea fusese arsă de turci, iar locul culei aparținuse mănăstirii Cozia.

Se spune că aici a luat decizia Tudor de a iniția Revoluția de la 1821, care a fost primul impuls ce a dus la Marea Unire. Clădirea este formată din parter și un etaj, unde se locuia și se stătea la pândă.

În perioada anilor 1960-1977 a fost amenajată și a funcționat ca muzeu în cinstea lui Tudor Vladimirescu, însă de-a lungul timpului a fost lăsată să se degradeze. Se află pe lista monumentelor istorice ale țării, fiind administrată de Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta-Turnu Severin.

Regiunea Cazanele Dunării din Banat face parte din defileul Dunării, pentru o porțiune de 9 kilometri, intre Dubova și Ogradena, este pe cat de frumoasă, pe atât de măreață.

Cazanele Dunării scot în evidentă un peisaj de-a dreptul fascinant, fiind regiunea în care Dunărea trece prin munți, îngustându-se atât de mult încât pare un râuleț mai mic, având o lățime maximă de 250 metri. Cu toate acestea, aici adâncimea apei depășește circa 75 de metri, fiind considerat un adevărat monument al naturii, unic în Europa și în lume.

În regiunea Cazanelor, Dunărea se îngustează într-atât de mult dintr-o data încât nici nu ți se mai pare ca avem de-a face cu un fluviu atât de important pentru Europa. ”Laleaua Cazanelor” este zona în care Cazanele Mari se despart de Cazanele Mici prin lacul Dubova. Odată cu ridicarea Porților de Fier, lățimea maximă a Dunării în aceste regiuni era de 150 metri.

De aici putem remarca Drumul lui Traian, dar și Tabula Traiana, având semnificații istorice nemaiîntâlnite. Odată ajunși aici, vă puteți relaxa la o partidă de pescuit însoțit de prietenii cei mai apropiați. De asemenea, puteți practica înotul, dar și sporturile nautice extreme. În regiune mai puteți vizita mănăstirea Mraconia și Bustul lui Decebal.

Biserica Grecescu din Drobeta Turnu Severin reprezintă unul dintre cele mai vechi edificii de cult ale localității, având o arhitectură ce nu lasă indiferente privirile turiștilor.

În prezent, astăzi mai poate fi admirată o parte din pictura interioară realizată de Gheorghe Tătărescu la scurt timp de la finalizarea construcției bisericii. Odată ce intri în interiorul său nu ai cum să nu rămâi înmărmurit de frumusețea, soliditudinea și structura bisericii.

Fiind unul dintre cele mai importante edificii de cult din oraș, aceasta a devenit în anul 1884 catedrală ortodoxă, servind rugăciunilor a mii de localnici. Biserica Grecescu mai poartă denumirea de Biserica Sfântul Ioan Botezătorul.

Biserica Grecescu din Drobeta Turnu Severin a fost construită în anul 1868, fiind un edificiu realizat de familia de boieri Ioan și Ioana Grecescu, dar și cu sprijinul lui G. Poenaru, atunci când cei doi nu au mai fost în viață. Primind finanțare din partea acestora, regele Carol I a considerat că biserica ar trebui să poarte arhitectura Mânăstirii Curtea de Argeș.

Stațiunea Bala Băi este singura de acest fel din județul Mehedinți. Izvoarele cu ape minerale și nămolul sapropelic sunt cele care-i atrag pe vizitatori, mai ales pe cei care vin la tratament.

Șase tipuri de terapie, inclusiv cu aerosoli și nămol, alături de masaj sau împachetări cu parafină fac parte din opțiunile care stau la dispoziția clienților, în funcție de nevoile fiecăruia.

Se pot trata afecțiuni ca: cele digestive, reumatice, ginecologice ori neurologice. Baza de tratament funcționează din jurul anilor ’70, iar recent a beneficiat de unele renovări și îmbunătățiri.

În Stațiunea Bala Băi sunt puse la dispoziție locuri de cazare, o sală de evenimente, aparatură și tot ceea ce este nevoie pentru tratarea celor cu afecțiuni.

Peștera Topolnița este una dintre cele mai lungi din țară, având o dimensiune de 24,5 kilometri. Odată ajunși aici nu aveți cum să nu va bucurați de frumusețea peisajului, dar și de interiorul miraculos al peșterii. Peștera Topolnița are patru nivele, putând fi accesată prin cinci intrări. Frumusețea interioară a acesteia este dezvăluită din forma și structura speleotermelor.

Această peșteră este amplasată de natura într-un cadru natural unic, în mijlocul pădurilor de foioase și conifere. În prezent Peștera Topolnița nu intră în circuitul turistic, cei ce doresc să o viziteze o pot face doar după obținerea aprobării din partea Academiei Romane.

Potrivit speologilor, în interiorul peșterii Topolnița putem admira galeria “Emil Racoviță”, aceasta fiind considerată cea mai frumoasă din țară, din totalitatea peșterilor existente în România. Tot speologii sunt cei care considera ca în prezent aceasta comunica cu peștera Epuran, situată în apropiere.

În interiorul acesteia se găsește o apă curgătoare. Drept urmare, fauna este și ea destul de variată, specifică acestor tipuri de formațiuni carstice. Colonia de lilieci existentă aici este și ea destul de mare.

Zătonul Mare și Zătonul Mic sunt două lacuri de origine carstică, aflate pe lista atracțiilor naturale ale comunei Ponoarele și ale județului Mehedinți. Sunt incluse în Complexul carstic de la Ponoarele, care a fost declarată rezervație naturală și arie protejată prin lege în anul 2000.

Un detaliu interesant este că vara lacurile seacă din cauza căldurii, de aceea este recomandat să le vezi în sezonul ploios al toamnei sau primăvara când se dezgheață zăpezile. Zătonul Mare e cel mai mare la carstic din țară, ajungând la o suprafață de peste 20 de hectare.

Numele lacurilor vine de la verbul „a zătoni”, care în graiul localnicilor înseamnă a îndigui sau a opri cursul apei. În DEX „zăton” înseamnă lac lung și îngust pe țărmul mării. Aici nu e Constanța, dar celelalte două particularități se regăsesc. Așadar, în această zonă ai o altă ocazie de a vizita un 3 în 1 la destinații: Zătonul Mare și Zătonul Mic, Peștera Ponoarele și Pădurea de liliac.

Fântâna cinetică din Drobeta Turnu Severin reprezintă unul dintre cele mai însemnate obiective turistice ale localității. Frumusețea ei este cu adevărat uluitoare, impresionând fiecare turist și localnic ce poposește în preajma sa.

Fântâna cinetică din Drobeta Turnu Severin mai este cunoscută și sub denumirea de „Hora de la Balacita”, fiind realizată de sculptorul Constantin Lucaci. Fântâna cinetică încearcă să creeze o imagine de lumini și mișcare frumos dimensionate.

Fântâna a fost reabilitată în urmă cu câțiva ani, devenind unul dintre cele mai frumoase locuri de pelerinaj și recreere ale severinenilor. În apropierea sa, se află așezat un parc bine structurat, o oază de liniște și de verdeață, mai sus puţin de portul de pe Dunăre.

Constantin Lucaci se numără printre cei mai remarcabili sculptori în otel inoxidabili ai lumii. Fântâna Cinetică a încântat pentru prima dată publicul numeros format din localnicii orașului în anul 1979.

Mănăstirea Gura Motrului are hramul Cuvioasa Paraschiva și este situată în comuna Butoiești, din județul Mehedinți.

Mănăstirea Gura Motrului a fost fondată inițial de Cuviosul Nicodim, la sfârșitul secolului XIV. Cuviosul Nicodim a ridicat aici un schit de lemn, constituit dintr-o mică Biserică și câteva chilii.

La aproximativ 2 km de mănăstire, se află intre dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim” sau „Fântâna cu leacu” de unde credincioșii iau apa tămăduitoare de boli. Schitul originar nu a fost încă atestat arheologic.

Cetatea mănăstirească a fost refăcută din temelii în anii 1642-1643 de către domnitorul tarii Matei Basarab. Actuala mănăstire a fost ctitorită în 1653 de Preda Brâncoveanu și pictată prin dania lui Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea găzduiește în prezent un muzeu cu obiecte religioase, multe dintre ele fiind donate de Constantin Brâncoveanu.

Mănăstirea Mraconia este situată în localitatea Dubova din județul Mehedinți, la 15 kilometri de Orșova. Aceasta este ridicată pe malul stâng al Dunării, care formează în acel loc frumosul defileu dintre Orșova și Moldova Nouă.

Mănăstirea a fost construită pe locul în care se afla un punct de observație și ghidare a vaselor de pe Dunăre, numit “la balon”.

Mănăstirea Mraconia era cunoscută şi sub denumirea de Mănăstirea din Valea Dunării sau de la Ogradena Veche, o comună din apropiere. “Mraconia” înseamnă “loc ascuns” sau “apă întunecată”.

Mănăstirea din Dubova este unul dintre locurile preferate de turiștii din Mehedinți.

Castelul de Apă este situat în municipiul Drobeta-Turnu Severin și reprezintă una din clădirile emblematice ale acestuia.

Castelul de Apă a fost construit în conformitate cu proiectul aprobat de Consiliul comunal, la 10 iunie 1910, construcția fiind terminată în 1913, dar inaugurată în 1914, când s-a pus în funcțiune întregul sistem al alimentarii cu apă a orașului, alimentarea făcându-se direct din Dunăre.

Pentru că orașul și-a continuat dezvoltarea, bazinele de decantare din Castel au devenit insuficiente, astfel ca utilitatea clădirii a devenit nulă. In 1980, construcția este destinată atelierelor și birourilor firmei ce furnizează apă potabilă în Drobeta Turnu Severin.

Pană la momentul actual, structura nu a beneficiat de reparații sau modernizări, dar potrivit primarului orașului,  clădirea va fi renovată cu fonduri europene în valoare de peste 840.000 de euro și inclusă în circuitele turistice europene. Suprafața totală ce va fi transformată depășește 500 de metri pătrați, iar proiectantul a realizat deja machetele virtuale ale structurii.

Castelul de Apă este unul dintre locurile preferate de turiștii din Drobeta-Turnu Severin.

Mănăstirea Topolnița se află situată în județul Mehedinți, în plin centrul regiunii Olteniei, în comuna Izvorul Barzii.

Mănăstirea Topolnița poartă hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul serbat în data de 29 august, în calendarul creștin ortodox. Aceasta a fost ridicată din ordinul lui Radu I Voievod.

Mănăstirea Topolnița a fost zidită inițial, potrivit cercetărilor creștine de Sfântul Nicodim în secolul al XIV-lea. Ținând cont de anul construcției sale, Mănăstirea Topolnița se numără printre cele mai vechi obiective turistice ce se afla în județul Mehedinți.

În prezent, la Mănăstire este conservată o biserică ce datează din anul 1646, fiind construită de Lupu Buliga. Pictura din Biserica Mănăstirii Topolnița are și ea o vechime considerabilă, datând din anul 1673, fiind realizată în fresca și imitând stilul bizantin de Grigore „Grecul”și Dima „Romanul”.

Începând cu anul 1863 Mănăstirea Topolnița din Izvorul Bârzii a rămas fără călugări, fiind părăsită. În anul 1930 aceasta a fost iarăși locuită de călugări.