Atunci când spui Atletul Albanez nu ai cum sa nu te gândești la sport…Însă, Atletul Albanez din Slatina reprezinta un punct turistic de maxim interes pentru cei care trec prin zona, fiind cea mai veche firma străină din România.

O cofetărie, la un colt de stradă unde pot fi găsite diverse sortimente de halvițe, înghețate, baclavale sau bragă, cam astfel este cunoscută aceasta locație de către slătineni.

Cofetăria Atletul Albanez a fost deschisă de membrii familiei Memish, cunoscuți de peste 300 de ani în regiune. Cofetăria Atletul Albanez din Slatina are o vechime de o sută de ani. Amprenta vechimii sale o dă chiar structura destul de șubredă a clădirii în care funcționează.

O tencuială pe alocuri crăpată, o podea învechită, o tejghea care scârțâie și nu mai mult de trei mese – toate fac parte din cadrul oferit de cofetărie. Însă, nu trebuie să negam faptul că din mașina de înghețată, și ea de acum piesa de muzeu, iese cea mai bună înghețată existentă în regiune. Cu gust de cacao, lămâie, zmeură sau vanilie – toate se încadrează perfect în preferințele slătinenilor.

Mănăstirea Clocociov este adăpostită de municipiul Slatina, fiind unul dintre cele mai vechi așezăminte de pe plaiurile județului Olt și ale țării.

Deși primele atestări documentare datează din secolul al XVI-lea din perioada domnitorului Neagoe Basarab, viața monahală de aici e mai timpurie.

De aceea unele surse susțin că Mihai Viteazul ar fi fost primul ctitor, însă cert e că pe la mijlocul secolului al XVII-lea este rezidită de boierul Dinicu Buicescu, împreună cu soția și mama sa, în timpul domniei lui Matei Basarab.

Ulterior este închinată Muntelui Athos și o dată cu secolul al XIX-lea, mai ales după secularizarea averilor mănăstirești din 1863, începe să decadă. Iar cele două Războaie Mondiale și-au lăsat și ele amprenta.

În anii 1980 Mănăstirea Clocociov trece printr-un proces complet de restaurare care i-a redat strălucirea de altădată.

Muzeul Câmpiei Boianului Traian Zorzoliu poartă numele celui care l-a fondat, lucru care s-a petrecut în vara anului 1980.

Acesta era profesor de desen la școala generală din sat și până în 1990 s-a ocupat ca director de tot ceea ce a presupus muzeul fără să primească niciun ban. Abia după aceea instituția a primit statut juridic, lucru care i-a permis angajarea unui personal care să se ocupe de activitățile necesare.

Muzeul Câmpiei Boianului Traian Zorzoliu este adăpostit de clădirile care au aparținut Conacului Polihronie și partea din aer liber, Arheoparcul.

În cadrul Arheoparcului a fost readus în atenția vizitatorilor satul neolitic, un bordei, o casă din lemn specifice perioadei medievale și o troiță, ce reprezintă așezarea neolitică după modelul culturii Gumelnița. E unic în Europa.

În interiorul muzeului mai pot fi admirate colecții precum cele de etnografie, istorie sau artă. Denumirea actuală o poartă din anul 1994 și este subordonat Consiliului Local.

Mănăstirea Strehareți este adăpostită de municipiul Slatina și datează din secolul al XVII-lea. Poartă hramul Adormirea Maicii Domnului (15 august) și este inclusă în rândul monumentelor istorice.

La început avea statutul de schit, a fost ctitorită de episcopul Serafim al Buzăului și apoi închinată Mitropoliei din București.

Ulterior, în anul 1844 Mănăstirea Strehareți este restaurată împreună cu pictura și, o dată cu venirea secularizării din 1864, o parte din clădirile așezământului monahal devin spitale. După reparațiile din jurul anilor 1930 trece prin cutremurele din 1940 și 1977. În anii 1980 de desfășoară lucrări de reabilitare atât a bisericii, cât și a picturii.

Un detaliu însemnat pentru locaș este o frescă pictată în stil neo-bizantin și scrisă cu litere chirilice, care datează din anul 1671. În 2008 este ridicată la rangul de mănăstire. Aici viețuiește o obște de maici.

Muzeul Etnografic Boian din Stoicănești este o altă destinație oltenească ce merită să-ți atragă atenția datorită a ceea ce adăpostește aici.

Principala atracție a acestui complex este o biserică-bordei care este pe jumătate îngropată în pământ, despre care se spune că e unicat în lume.

Aceasta a fost reprodusă după una dintre cele 25 de biserici similare găsite în regiunea Olteniei și care datează din perioada secolelor XVII-XVIII.

De asemenea, aici poți vedea cum trăiau țăranii secolului al XVIII-lea, fiind amenajate patru astfel de pavilioane unde poți vedea ce aveau de obicei în casă, ce foloseau la gătit, la diversele activități din gospodărie, cu ce se îmbrăcau, unde dormeau și tot ceea ce ținea de traiul lor.

Muzeul Etnografic Boian din Stoicănești a fost înființat de profesorul Traian Zorzoliu, care a fondat și Muzeul Câmpiei Boianului. A fost foarte implicat în promovarea și valorificarea obiectivelor și a istoriei locului.

Mănăstirea Călui este unul dintre așezămintele monahale ale județului Olt care se află în rândul monumentelor istorice. Datează din secolul al XVI-lea, poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie) și este ctitorită inițial de strămoșii Buzeștilor, adică Vlad banul (bunicul fraților Buzescu) și frații săi: Dumitru pârcălab și Balica spătarul.

Din cauza contextului politic și militar al vremii, construcția nu a fost finalizată. Astfel, în anul 1588, urmașii acestora (frații Radu-mare clucer, Preda-mare ban și Stroe-mare stolnic) termină lucrările mănăstirii. Fiindcă a fost proiectată și ca necropolă, aici sunt înmormântați atât ctitorii, cât și o bună parte din familia Buzeștilor.

Turnul – clopotniță a reușit și el să răzbată prin valurile vremii, datând din secolul al XVII-lea, când s-au desfășurat și lucrări de reabilitare. De asemenea, de-a lungul timpului au mai avut loc două restaurări în secolul al XIX-lea și una în jurul anilor 1930.

În Mănăstirea Călui viețuiește o obște mică de călugări și este un loc unde merită să ajungi nu doar pentru bogăția sa istorică, ci și spirituală.

Teatrul Național din Caracal este unul dintre edificiile emblematice ale orașului. Edificiul a fost construit în apropiere de Ruinele Curții Domnești, în zona istorică a municipiului, în stilul arhitectonic al barocului târziu și influențe neorenascentiste.

Construirea acestei clădiri grandioase a apărut ca o necesitate în secolul al XIX-lea, din dorința de a avea la dispoziție o sală de spectacole. Astfel, între 1896-1901 a fost zidit, proiectul teatrului fiind realizat de arhitectul austriac Franz Bileck.

Pictura originală din 1900 nu s-a păstrat, fiind refăcută complet. Pe scena teatrului au urcat și nume mari precum: George Enescu, Davila, Nottara, Bulandra, Demetriad, Aristița Romanescu și alții.

Cu doi ani înainte de Revoluția din 1989 și până în 2009 ușile teatrului au fost închise pentru un adiduu și îndelungat proces de restaurare și consolidare al acestui monument istoric și de arhitectură. Anual în Teatrul Național din Caracal au loc diverse festivaluri și evenimente culturale care-ai atrag atât pe locuitorii Caracalului, cât și pe cei din județele vecine.

Biserica și Curtea Domnească din Caracal sunt un alt exemplu de obiectiv istoric din județul Olt.  Aici a fost vechea reședință pentru domnitori români ca Mihai Viteazul, Matei Basarab sau Constantin Brâncoveanu.

Complexul domnesc era format din mai multe clădiri precum: un turn de observație, Biserica Domnească, Școala de băieți, grajdurile, locuințele îngrijitorilor și zidurile de apărare care fortificau întreaga Curte.

De pe vremea domnitorului au rămas până în prezent Biserica Domnească Ovidenia, care este și monument istoric, școala și o parte din zid.

Biserica și Curtea Domnească din Caracal datează din secolul al XVI-lea, fiind construită cu scopul de a ține sub observație satele din Romanați, pe care le avea în posesie Mihai Viteazul. De aceea, Curtea Domnească avea un rol adminstrativ în principal, dar și strategic.

Ulterior, următorii domnitori vor desfășura lucrări de reabilitare a Curții. Însă de-a lungul timpului s-a deteriorat, rămânând numai ruinele. Acestea stau ca mărturie a unui trecut și a unei istorii care merită aflată.

Casa în care Nicolae Ceaușescu s-a născut a fost construită în jurul anului 1890 și reamenajată în 1979. În orașul Scornicești se afla în care s-a născut, la 26 ianuarie 1918, Nicolae Ceaușescu, cel care a reprezentat leagănul epocii de aur pentru o bună perioadă de timp.

Pe lângă mobila originară care i-a aparținut lui Ceaușescu, în casă se găsesc și obiecte specifice acelei perioade, ii, vase de bucătărie, lăzi de zestre.

În camera din stânga se află tablouri de familie și o pictură cu Ceaușescu la 14 ani, din perioada în care a fost arestat, primită cadou în primii ani de conducere.

Înainte de Revoluție, localitatea Scornicești era plină de turiști în orice perioada a anului. În prezent, orașul este mai puțin frecventat de vizitatori, însă Casa Nicolae Ceaușescu continuă să atragă sute de turiști anual.

Casa Iancu Jianu (1787-1842) din Caracal e singurul obiectiv din țară care a fost înființat în amintirea unui haiduc, singurul de origine nobilă din Oltenia. De numele lui am auzit în filmele românești, în cântecele populare sau în poveștile bunicilor.

Iancu Jianu a avut o viață tumultuoasă și a scăpat de multe ori de la moarte. A ajuns să se căsătorească în urma unei legi pământești care le permitea celor care nu erau criminali să trăiască dacă erau ceruți în căsătorie de o fată de același rang. Așa a scăpat de spânzurătoare.

A avut mai multe funcții dregătorești de-a lungul vieții sale, l-a ajutat pe Tudor Vladimirescu să treacă Oltul cu pandurii și să se ducă la București în 1821. Trece printr-o perioadă de arest și începând cu anul 1823 și până la moartea sa nu s-a mai implicat în acțiuni haiducești.

În Casa Iancu Jianu, care era a tatălui său, a locuit împreună cu soția sa până ce a fost răpus de o boală la plămâni. Trupul lui a fost îngropat în biserica Adormirea Maicii Domnului din oraș, care e ctitorie a familiei sale.

Cetatea Geto Dacică din Drăgănești-Olt este o altă operă unicat a implicatului și activului profesor Traian Zorzoliu.

Cetatea este fortificată cu un zid din lemn, iar poarta de la intrare îți va atrage cu siguranță atenția. Are un șanț de apărare și mai multe case construite în stilul celor în care locuiau dacii, o parte dintre ele fiind puse la dispoziție pentru doritorii care vor să se cazeze aici.

Cetatea Geto-Dacică din Drăgănești-Olt este o replică a davei getice de la Sprâncenata (o comună tot din județul Olt), iar inițiativa proiectului a luat naștere în anul 2013.

În anul 2015 omul iubitor de istorie și cultură a trecut la cele veșnice, însă proiectul a fost continuat de către urmașii săi.

În cadrul acestui proiect au fost folosite numai materiale naturale, predominant fiind lemnul.

Foarte aproape de Dunăre, Cetatea Sucidava din Corabia este un loc destul de important din punct de vedere istoric și cultural.

Cine nu cunoaște istoria Sucidavei, cândva capitala triburilor dacice ale sucilor? Cetatea Sucidava se află astăzi situată în orașul Corabia, pe ruinele fostului sat Celeiu. Cu toate acestea, zidurile cetății nu au fost bine conservate, de aceea astăzi mai pot fi privite doar niște ruine, ziduri cu opt turnuri.

În regiune, cercetătorii au mai descoperit băile romane, denumite thermae, câteva străzi pavate, dar și o bazilică paleocreștină din secolul V-VI. Însă, frumusețea cetății se face remarcată prin măreția fântânei secrete, o invenție ce avea destinația de a aprovizionă cu apă întreaga cetate în cazul unor invazii sau atacuri străine.

Fântâna Secretă se păstrează și astăzi ca și cum anii și răutatea oamenilor nu ar fi atins-o niciodată. Fântâna are o adâncime de 18 metri, drumul din cetate și pana la ea se făcea printr-un coridor secret.

Fântâna Secretă a fost ridicată din ordinul Împăratului Iustinian, fiind unică în Europa, păstrând o parte importantă din istoria timpurilor bizantine. Apele sale pot fi consumate și astăzi, fiind potabile.

Mănăstirea Brâncoveni din județul Olt este o mănăstire ortodoxă de maici, prima atestare documentară datează din 1582-1583, când Mihnea Turcitu întărește daniile făcute mai înainte. Matei Basarab, împreună cu nepotul sau, Preda Brâncoveanu – bunicul Sfanțului Constantin Brâncoveanu, au refăcut mănăstirea intre anii 1634-1640.

Actuala biserică, cu hramul Sfântul Nicolae, a fost construită în locul celei vechi de Constantin Brâncoveanu, în anul 1699; tot el va ctitori, un an mai târziu, și biserica-bolniță.

Începând cu anul 1634, Matei Basarab întreprinde lucrări de mare amploare pentru refacerea și transformarea ansamblului arhitectural prevazut cu un ingenios sistem de fortificații, în scopul asigurării unui bastion de apărare, în cazul unor operațiuni militare.

Biserica are o turla pe naos, de factură mai nouă, cea veche prăbușindu-se la cutremurul din anul 1837, iar ușile sunt masive, din lemn de stejar sculptat, cu o compoziție compartimentată și cu un modelaj bogat. Ușile din lemn de stejar masiv au fost sculptate de meșterul italian Giorgio Pesena Levin.

Din vremea lui Matei Basarab, Mănăstirea Brâncoveni mai păstrează turnul – clopotniță, pivnițe boltite, precum și zidul de apărare prevazut cu creneluri.

Rezervația de bujori sălbatici din Pădurea Călugărească, a Academiei din Stoicănești se întinde pe o suprafață de circa 50 de hectare.

E una dintre ariile protejate prin lege începând cu anul 2000 și ocrotește specia bujorului românesc sau de pădure, care a fost declarat monument al naturii. Este o rezervație naturală de tip floristic și se află pe teritoriul denumit Pădurea Călugărească.

În Rezervația de Bujori Sălbatici din Pădurea Călugărească, pe lângă vestiții bujori mai întâlnim brândușe galbene sau de toamnă, specii de arbori ca stejarul obișnuit, pufos ori brumăriu, gârniță, arțari și alți copaci și arbuști.

De asemenea, aici viețuiesc  căprioare, arici, vulpi, viezuri, ulii, mierle, măcălendri și alte păsări și animale care îmbogățesc habitatul rezervației.

La fel ca și în alte zone unde se găsește bujorul românesc, în fiecare primăvară are loc sărbătoarea organizată în cinstea acestuia, ocazie cu care poți merge să și vezi aceste flori firave.

Muzeul Județean Olt se află în reședința de județ și a fost inaugurat în anul 1952 sub denumirea de Muzeul Raional Slatina.

Însă primele inițiative ale înființării lui au apărut la scurt timp după Primul Război Mondial. Astfel, din dorința valorificării culturii și istoriei oltenilor s-au unit mai mulți intelectuali (Paul Dicu, Ion Moroșanu, Ioan Ionașcu și alții) și colecționari (avocații Ion Florescu și Ion Lețu, etc.) care între 1920-1949 s-au concentrat pe a aduna piesele necesare pentru crearea muzeului.

Începând cu anul 1968 primește numele pe care-l poartă și în prezent. După 1970 încep să fie înființate următoarele secții, care au îmbogățit patrimoniul instituției.

Muzeul Județean Olt este organizat pe șase sectoare: Arheologie, Istorie, Etnografie, Arte plastice, Istorie și Cultură slătineană și Secții teritoriale. Din anul 1997 funcționează în Palatul Administrativ, clădire ce datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.