Rezultatele căutării

Cheile Doftanei, Valea Doftanei, jud. Prahova

Cheile Doftanei reprezintă una dintre cele mai importante atracții turistice ale județului Prahova. Oricine a trecut prin aceste locuri nu are cum să treacă indiferent pe lângă o astfel de priveliște oferită de natură. Numele de Cheile Doftanei este dat prin inspirație cu numele râului pe cursul căruia s-au format – Doftana.

Cheile se numără printre cele mai frumoase și captivante formațiuni de origine carstică din România, fiind destul de asemănătoare cu Cheile Bicazului. Acestea au o dimensiune de aproximativ 300 metri, fiind destul de înguste – 15-20 metri.

Odată ajunși în regiune puteți admira și frumusețea Lacului Păltinoasa, unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare ale regiunii. Tot aici puteți admira un baraj de acumulare destul de înalt, de 108 metri, având o lungime de 465 metri.

 

Cota 1400, Sinaia, jud. Prahova, Romania

Cota 1400 din Sinaia reprezintă una dintre principalele atracții ale stațiunii. Cota 1400 se afla la una dintre cele mai înalte altitudini din tară la care se poate ajunge fie cu mașina, fie cu telecabina. Cota 1400 se află situată în localitatea Sinaia, în plin relief muntos.

Cota 1400 reprezintă un traseu montan foarte frumos, mii de turiști parcurgându-l în timpul verii pe jos, având o durată de 3-4 ore. Pădurile de foioase și conifere ce urmează traseul spre Cota 1400 transformă peisajul într-unul mirific, în care fauna și vegetația este specifică zonei.

Atunci când ajungem la Cota 1400 vom putea să ne odihnim preț de câteva minute la frumoasele restaurante amenajate în stil tradițional, putem realiza fotografii cu panorama stațiunii.

Autoritățile au amenajat Cota 1400 asemenea unui veritabil platou pe care se poate ajunge cu mașinile, fiind și popasul de referință al hotelului ce ii poartă numele.

La Cota 1400 exista punctul de oprire al telegondolei din Sinaia. Putem urca spre Cota 2000 cu ajutorul telecabinei.

Coiful de aur, Poiana Varbilau, jud. Prahova

Coiful de aur de la Coțofenești, asa cum este cunoscut de turiști și istorici a fost descoperit în anul 1926 de un elev care se afla la aratul pământului.

În localitatea Coțofenești din comuna Poiana Vărbilău a județului Prahova a fost descoperit un coif de aur.

Curiozitatea cercetătorilor a fost destul de mare, încercând sa descopere și alte obiecte de tezaur din acea regiune, însă s-a ajuns la concluzia că reprezintă o piesă unică în aceste locuri, localitatea nefiind legata de anumite evenimente istorice prea importante.

Coiful de la Coțofenești datează din anul 400 I.Hr. Istoricii sunt de părere ca acesta a aparținut unui rege geto-dac ce se afla în trecere prin aceste zone.

Coiful de Aur de la Coțofenești se afla în prezent situat în Muzeul Național de Istorie din Bucuresti, fiind unul dintre cele mai importante exponate.

Cota 2000, Sinaia, jud. Prahova, Romania

Cota 2000 din Sinaia reprezintă cea mai frumoasă priveliște și un loc de popas pentru majoritatea turiștilor iubitori de munte care poposesc în stațiune. Reprezintă și punctul de oprire al telecabinei cu urcare din centrul stațiunii Sinaia.

Priveliștea oferită de această zonă de promenadă este una cu adevărat fascinantă. Pădurile de foioase și conifere urmăresc traseul pană aproape de platoul de la Cota 2000. În vârful muntelui, la Cota 2000 turiștii pot poposi vreme de câteva minute chiar în barul restaurant de la capătul telecabinei.

Priveliștea de la Cota 2000 din Sinaia este una cu adevărat fascinantă. Platoul munților Bucegi ne dezvăluie cele mai fermecătoare imagini asupra localității Sinaia.

Odată ajunși la Cota 2000 turiștii se pot considera într-o lume parcă desprinsă dintr-o altă galaxie. Aerul purificat, temperaturile scăzute, liniștea “asurzitoare” – toate reușesc sa te transforme într-atât de mult încât te întorci fascinat ori de cate ori ai ocazia.

Conacul Bellu, Urlati , jud. Prahova, Romania

Monument reprezentativ pentru arhitectura veche romanească, Conacul Bellu din Urlați face parte dintr-un complex arhitectonic ce datează de la jumătatea secolului al XIX-lea.

Domeniul și conacul au aparținut celebrului colecționar de artă Alexandru Bellu (1850-1921), recunoscut în epoca ca un reputat artist-fotograf, numismat și om de cultură.

Conacul Bellu din Urlați adăpostește un patrimoniu mixt de artă plastică și decorativă, etnografie, coloane și capiteluri, chenare de uși și ferestre sculptate în piatră, cărți rare în ediții de lux, picturi din sec. al XIX-lea, faianța, mobilier stil din diverse epoci, artă orientală și extrem-orientală (vase și stampe japoneze, vase de aramă, mobilier), icoane și arme din secolele XVIII – XIX.

Mobilierul a aparținut aproape în totalitate familiei Bellu.Tot din colecția Bellu sunt tablourile: Portret de bărbat de Pavel Dincovici, Țăranca de Eugen Maximovici, Bătrân cerșetor de Theodor Aman, icoane, candelabre, sfeșnice, stampe japoneze și vasele orientale, statueta de bronz Venus din Milo (copie), un cap de copil din lut, precum și valoroase litografii realizate de Carol Papp de Szathmary.

Casa de Vânătoare Foișor, Sinaia, jud. Prahova

Casa de Vânătoare Foișor din Sinaia reprezintă un monument istoric desăvârșit al regiunii. În prezent, Casa de Vânătoare Foișor aparține statului servind protocolului românesc, aceasta nefiind deschisă spre vizitare publicului.

Având o vechime considerabilă, Casa de Vânătoare Foișor a servit drept locuință pentru Regele Carol I, Regele Carol al II-lea în perioada 1930-1940, dar și pentru Regina Elisabeta în perioada în care Castelul Peleș se afla încă în construcție.

Tot aici au locuit și Regele Ferdinand împreună cu Regina Maria întrucât reședința lor – Pelișorul – era încă un proiect nefinalizat.

Casa de Vânătoare Foișor din Sinaia a trecut prin numeroase încercări ale vremii. În perioada domniei lui Carol al II-lea, aceasta a fost cuprinsă de flăcări într-un puternic incendiu declanșat din cauze necunoscute.

Întrucât atât așezarea, cât și arhitectura Casei de Vânătoare Foișor erau îndrăgite de simbolurile monarhiei românești, aceasta a fost reconstruită în perioada 1932-1933.

Valea Cerbului, Bușteni, Prahova, Romania

Cabana Gura Diham din Bușteni se află situată pe unul dintre cele mai vestite trasee ale localității din județul Prahova.

Popularitatea Cabanei Gura Diham a fost căpătată de-a lungul zecilor de ani care au poposit peste ea. Cabana Gura Diham se afla situată la o altitudine destul de înaltă, la circa 1982 metri.

Peisajul străbătut până în aceste locuri este cu adevărat mirific, nefiind încă exploatat în totalitate de către om și în acest fel rămânând încă o latură nepoluată.

Pădurile de foioase și conifere care înconjoară Cabana Gura Diham reușesc să transforme peisajul într-unul bine admirat de către turiști.

Cabana Gura Diham a fost construită în anul 1910, având menirea de han. După evenimentele din Primul Război Mondial, Cabana Gura Diham a devenit un frumos loc de pelerinaj, fiind inclusă în lista traseelor montane favorite ale localității Bușteni.

Cabana Gura Diham este unul dintre locurile preferate de turiștii din județul Prahova.

Casa George Enescu, Sinaia, jud. Prahova, Romania

Situată într-o localitate destul de cunoscută și de populată de turiști în orice sezon al anului, Casa George Enescu din Sinaia încearcă să dea un răsunet destul de important stațiunii.

George Enescu a poposit aici și și-a stabilit reședința întrucât Regina Elisabeta a fost cea care i-a întins o mană de ajutor în clipele cele mai grele ale carierei.

Iubitoare de artă și cultură, Regina Elisabeta i-a oferit adăpost în anumite perioade ale vieții sale chiar în interiorul Castelului Peleș, loc ce devine punctul său de plecare în cariera sa internațională destul de cunoscută.

De aceea, cu banii câștigați în primul său turneu a reușit să construiască intre anii 1923-1926 o vilă situată chiar în apropiere de Castel, numita de el Vila Luminiș.

Ori de cate ori avea nevoie se întorcea de peste hotare sau din diferitele locuri ale lumii în care se afla în orașul Sinaia, în vila sa pentru a-și putea regăsi inspirația muzicala.

Începând cu anul 1995, Casa George Enescu din Sinaia rămâne în administrarea Centrului European de Cultura situat în localitatea Sinaia.

Barajul Măneciu, jud. Prahova, Romania

Barajul Măneciu este situat la poalele masivului Ciucas, în amonte de localitatea Măneciu din județul Prahova.

Barajul Măneciu este un baraj de pământ cu ecran central de argilă, executat pe râul Teleajen și are o înălțime de 75 m. Barajul a fost proiectat de institutul ISCPGA (în prezent Aquaproiect), proiectant al barajului fiind ing. Ariana Teodorescu.

Lacul de acumulare Măneciu are un volum de 60 milioane m³ și o suprafață de 192 ha.

În jurul lacului s-a dezvoltat o zonă de agrement, favorizată de existenta în apropiere a șoselei naționale Ploiești – Brașov. Astfel, lacul constituie unul din punctele de atracție a zonei turistice de pe valea râului Teleajen, care se întinde de la stațiunea Cheia la Vălenii de Munte.

Este o zonă de o frumusețe sălbatică ce oferă iubitorilor naturii posibilitatea de a se relaxa pe malul lacului, de a pescui sau de a face mici plimbări cu barca la Barajul Măneciu.

Barajul Paltinu, Valea Doftanei, jud. Prahova, Romania

Barajul Paltinu din Valea Doftanei reprezintă o atracție principală a locuitorilor din regiunea Prahovei.

Barajul Paltinu a fost construit pe cursul râului Doftana, având ca scop alimentarea cu apa potabilă a regiunii Ploiești și Câmpina.

Barajul Paltinu a fost construit într-o zonă muntoasă destul de fascinantă, oferind turiștilor ajunși în aceste locuri relaxarea de care au nevoie.

Turiștii pot învăța cate ceva dintre obiceiurile ciobanilor de la stânile care înconjoară regiunea. Așadar, pe lângă priveliștile minunate oferite de natura fiecare turist poate încerca o parte dintre tradițiile zonei.

Barajul Paltinu din Valea Doftanei a fost construit între anii 1968-1970 după planurile arhitectului Aristide Teodorescu.

 

Pârtia Kalinderu, Bușteni , jud. Prahova

Situată chiar în apropiere de Crucea de pe Caraiman, Pârtia Kalinderu din Bușteni oferă fiecărui împătimit al sporturilor de iarnă o priveliște de neuitat.

Omologata de Federația Internațională de Schi, Pârtia Kalinderu are o cuprindere destul de mare, putând deveni gazdă unor concursuri internaționale de acest gen.

Pârtia Kalinderu aparține domeniului privat al statului, administrat de Primăria din Bușteni. Numele său a fost dat de la Kalinderu Ioan, administratorul Domeniilor Coroanei Regale din timpul regelui Carol I. În prezent aceasta a fost destul de frumos modernizată, are un telescaun din care poți admira priveliștea de brazi înalți, adus din Italia.

De asemenea, tunurile de zăpadă artificială sunt menite sa suplimenteze stratul de zăpadă atunci când natura nu a fost îndeajuns de generoasă cu aceste locuri, bucurând astfel turiștii aflați pe pârtie cu schiurile sau săniuța.

Pârtia Kalinderu are o lungime de 1500 de metri, fiind prevazută cu două sosiri, una pentru avansați, iar cealaltă pentru începători. Lățimea pârtiei este de 60 metri. De asemenea, în cazul în care nu știi sa schiezi și iți dorești acest lucru poți găsi îndrumare de la profesorii de schi prezenți în școala de schi, înființată în anul 2006.

 

Stațiunea Azuga, jud. Prahova, Romania

Situată pe Valea Prahovei, la poalele Bucegilor, Stațiunea Azuga pune la dispoziția turiștilor 7 pârtii de schi cu o lungime totală de 7 km.

Pârtia Cazacu Teleski – Lungime 400 m (dificultate: medie); Pârtia Cazacu – Varianta – Lungime 1.920 m (dificultate: medie); Babyski Cazacu – Lungime 150 m (dificultate: foarte ușoară)

Pârtia Sorica – Lungime 2.100 m (dificultate: medie); Pârtia Sorica Teleski (finalul Pârtiei Sorica) – Lungime 700 m (dificultate: medie); Pârtia Sorica Sud – Lungime 770 m (dificultate: ușoară); Pârtia Sorica La Stană – Lungime 910 m (dificultate: ușoară)

Sezonul de schi durează din luna decembrie pană în luna martie, iar împătimiții sporturilor de iarnă pot practica schi alpin, fond, randonee, snowboard sau săniuș.

Stațiunea Azuga dispune de o telegondolă inaugurată la sfârșitul anului 2007, care oferă acces către toate pârtiile din stațiune. Există de asemenea și instalații de teleschi, miniteleschi și babyschi.

Castelul Cantacuzino, Bușteni, jud. Prahova

Castelul Cantacuzino este situat în stațiunea montană Bușteni de pe Valea Prahovei. Castelul cuprinde patru corpuri – pavilionul central ce cuprinde trei niveluri, pavilion de servicii – doua niveluri, vila administrativă și capela.

Interiorul castelului se remarcă prin pictura ornamentală și figurativă, tâmplăria sculptată, vitraliile, balustradele sculptate în piatră, din fier forjat sau din lemn, plafoanele casetate, pardoselile din dale de gresie decorativă și parchetele cu intarsii.

Castelul este înconjurat de un parc imens, cu alei care duc înspre mici grote, cascade și fântâni arteziene. Sala de primire adăpostește o colecție de heraldica unică în România, formată din stemele tuturor familiilor boierești cu care se înrudea familia Cantacuzino și tablourile în mărime naturală ale strămoșilor Cantacuzinilor, pictate pe piele de Cordoba.

In 1927 soția printului construiește în preajmă o frumoasă bisericuță din lemn. Castelul Cantacuzino din Bușteni este o construcție impozantă ridicată în stil brâncovenesc în 1910 și care a aparținut Printului Gheorghe Grigore Cantacuzino, un om extrem de bogat.

 

Cascada Caraiman, Bușteni, jud. Prahova

Pe versantul opus al Văii Jepilor, la altitudinea de circa 1700 m, se află Cascada Caraiman, care are o cădere de apă spectaculoasă, devenind astfel un adevărat monument natural.

Din punctul în care se află cascada se poate urca spre Cabana Caraiman, aflată la altitudinea de 2.025 metri, loc de unde se deschide o priveliște spectaculoasă asupra întregii văi și asupra Stațiunii Bușteni.

Un element ieșit din comun, care face ca acest vârf muntos sa fie atât de cunoscut, și ca un număr impresionant de turiști să facă excursii acolo, este Crucea Eroilor Neamului. De aici se pot face diferite excursii pană la cabanele Babele, Piatra Arsa, Omul, pana la Crucea Eroilor și spre cantonul Jepi.

Acest monument a fost ridicat la inițiativa Reginei Maria, în memoria ostașilor romani căzuți în Primul Război Mondial. Acesta are o înălțime de 28 metri, putând fi văzut de departe, fiind considerat un simbol al Munților Bucegi.

Cascada Caraiman este unul dintre locurile preferate de turiștii din Prahova.

Casa Nichita Stănescu, Ploiești, jud. Prahova

Casa Nichita Stănescu din Ploiești este amenajată exact în locul unde scriitorul a copilărit.

A fost deschisă publicului în iarna anului 2002 și aparține de Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova.

Muzeul a fost organizat astfel încât să redea cât mai fidel atât leagănul copilăriei scriitorului, cât și viața sa din lumea scriitoricească. De aceea, pe lângă piesele vechi de mobilier, pianul, dormitorul și alte obiecte ce i-au aparținut micului Nichita, găsim și corespondențe, opere, manuscrise, poze, premii, benzi video și diverse lucruri care i-au aparținut.

Casa natală a poetului a fost construită de bunicul său Hristea în perioada anilor 1926-1927, la care a participat și tatăl acestuia. Mai târziu se mută părinții săi în aceasta și la puțin timp se năștea cel care avea să devină poetul „fenomen”.

Casa Nichita Stănescu este unul dintre locurile preferate de turiștii din Ploiești.

Biserica Domnească, Buşteni, jud. Prahova, Romania

Biserica Domnească din Bușteni poartă hramul Nașterea Maicii Domnului (8 septembrie) și este una dintre cunoscutele ctitorii ale Regelui Carol I și ale Reginei Elisabeta. Construirea locașului s-a desfășurat între anii 1887-1889, iar la sfințirea acestuia au fost prezente și Altețele Regale.

Unul dintre scopurile ridicării acesteia era pentru veșnica pomenire a unicei lor fiice, Principesa Maria, care se stinsese la numai patru ani din cauza scarlatinei.

Planul bisericii a fost proiectat de către arhitectul român Ion N. Socolescu, iar lucrările au fost realizate de către meșterii italieni. Un lucru mai puțin știut e că la zidirea ei s-a folosit piatră din Muntele Caraiman.

Catapeteasma din lemn realizată la Viena, mobilierul din stejar masiv, pictura și icoanele originale o fac să fie o adevărată perlă arhitecturală și religioasă a Bușteniului.

Deși de-a lungul timpului a avut parte de greutăți și suferințe, în anul 2010 Biserica Domnească din Bușteni intră într-un proces de restaurare și reabilitare, recăpătând frumusețea de odinioară.

Castelul Iulia Hasdeu, Câmpina, jud. Prahova, Romania

Castelul Iulia Hasdeu este situat în Câmpina, județul Prahova, acesta fiind cunoscut și sub denumirea populara de Templul Spiritului.

Castelul a fost construit intre 1893-1896, de către scriitorul și istoricul roman Bogdan Petriceicu Hasdeu, în memoria fiicei sale Iulia Hasdeu.

În 1888, la 19 ani, Iulia murise din cauza tuberculozei. Legenda spune ca, Hasdeu se retrăgea deseori la reședința sa de la Câmpina pentru a comunica, prin intermediul spiritismului, cu fiica lui.

Deasupra intrării principale se afla inscripția ”E pur si muove” (și totuși se mișcă), iar în fata intrării sunt doua tronuri de piatra care semnifica cele șapte reincarnări ale Iuliei, inscripționate cu cate o pentagrama, 7 cercuri și un sfinx feminin. În mijlocul casei este o statuie de lemn, înfățișându-l pe Iisus, iar în spatele acesteia este bustul Iuliei. Bogdan Petriceicu Hasdeu a murit pe data de 25 august 1907.

Casa Nicolae Grigorescu, Câmpina, jud. Prahova

Casa Nicolae Grigorescu (1838-1907) din Câmpina este subordonat Muzeului Județean de Artă Prahova Ion Ionescu – Quintus.  Interiorul valorifică și redă cât mai limpede personalitatea pictorului, deținând diverse obiecte care i-au aparținut.

Datorită faptului că aceasta a fost adăpost vestitului pictor, unde și-a trăit ultimii săi ani din viață (1904-1907), în 1957 s-a hotărât ca locul să devină muzeu în cinstea memoriei artistului.

Casa datează din zorii secolului al XX-lea, unde Nicolae Grigorescu și-a desfășurat activitatea în ultima sa etapă, aici având ultimul său atelier. Planul clădirii a fost proiectat de el însuși, în stilul locuințelor zonei.

Pe parcursul Primului Război Mondial aici este găzduit Cartierul General German și ulterior suferă din cauza unui incendiu. După ce s-a salvat ce s-a putut, fiul pictorului, Gheorghe Grigorescu, alături de primăria orașului, inițiază rezidirea acesteia în anii 1950. Astfel, după șapte ani deja se inaugura și pășeau primii turiști să o viziteze.

Casa Nicolae Grigorescu din Câmpina este unul dintre locurile preferate de turiștii din Prahova.

Podgoria Dealu Mare, Gura Vadului, jud. Prahova

Podgoria Dealu Mare reprezintă o zonă viticolă renumită, care se întinde pe un teritoriu de 70 de kilometri, cuprinzând județele Prahova și Buzău, fiind cunoscută și ca Dealurile Istriței.

Fiind așezată pe paralela 45, acest lucru o pune pe aceeași linie cu faimoasele regiuni viticole Bordeaux din Franța și Toscana din Italia.

Din cadrul podgoriei Dealu-Mare fac parte următoarele centre viticole: Pietroasele, Breza, Merei, Zorești și Săhăteni (județul Buzău), Tohani, Urlați, Ceptura, Boldești și Valea Călugărească (județul Prahova).

De asemenea, iubitorii și cunoscătorii de vin trebuie să știe că podgoria produce vinuri precum Feteasca Neagră sau Albă, Cabernet Sauvignon, Merlot, Sauvignon Blanc, Pinot Noir sau Gris.

Cei interesați au posibilitatea de a face o degustare de vinuri și de a vedea procesul preparării acestora. Podgoria este supranumită „Patria Vinurilor”, având în spate o istorie și o tradiție bogată încă din timpul dacilor.

Podgoria Dealu Mare este unul dintre locurile preferate de turiștii din Prahova.

Salina Slănic Prahova, Slănic, jud. Prahova, Romania

Salina Slănic Prahova este situată în stațiunea Slănic Prahova, salina este considerată a fi una dintre cele mai mari saline din Europa. De aceea, numărul de turiști care o vizitează anual este destul de mare.

Amplasamentul salinei se regăsește într-o stațiune balneoclimaterică destul de celebră prin proprietățile sale în România, situată intre Valea Prahovei și Valea Teleajenului, la o înălțime de 400 metri și o distantă fată de București de circa 80 kilometri.

Salina Slănic Prahova are în alcătuire un număr de 14 camere, având o formă de trapez. În total suprafața salinei cuprinde circa 80.000 metri pătrați. Se poate spune că din salină s-au scos pană acum aproximativ trei milioane metri cubi de sare. Pentru a putea pătrunde în mina va trebui sa folosiți două lifturi ce vă va asigura transportul în subteran, la aproximativ 208 metri adâncime, întregul drum fiind parcurs în circa 3 minute de la urcare.

Temperatura în salina este destul de constantă, de 12 grade Celsius pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp. Aerisirea în mina este una naturală, aerul fiind bogat în ioni de natriu, foarte bun în tratarea afecțiunilor respiratorii severe. În interiorul salinei este amenajat un sanatoriu ce cuprinde un număr de 50 de paturi, oferind tratamentul pe o durată de circa două săptămâni.

Recomandă pe rețelele de socializare

Iubesc România mea!

Alătură-te comunității TURIST 2.0
Părerea ta contează!

Ai recomanda această pagină unui prieten?

Ai recomanda această pagină unui prieten?

Alegeti tipul de proprietate cautata